Narcis SIRETEANU

Uite-l colea pe Anghel Iordănescu, cel desemnat candidat oficial la Primăria generală a Capitalei, din partea UNPR. El era deja senator de Ilfov al acestei grupări, dar s-a gândit să mai facă o săritură, că era păcat să se anchilozeze din punctul de vedere politic.

Cât timp a fost antrenor, culminând cu echipa noastră naţională, cel poreclit „Tata Puiu” a fost un personaj la locul lui. O singură hibă avea. Pălit tare la creier cu polonicul mistic, omul se remarca pe banca de rezerve a echipelor antrenate pentru că pupa ca un apucat iconiţele care-i umflau buzunările hainei.

În timpul meciului, alţi antrenori sunt atenţi la tactica de joc şi la punctele slabe ale echipei lor, dar „Tata Puiu” nu se deranja pentru aşa fleacuri. El încredinţa această misiune iconiţelor.

Era dominată copios formaţia sa de către cea adversă? Atunci, scotea iconiţa contraatacurilor, îşi pregătea buzele şi se punea pe pupat. Îi era eliminat un jucător de pe teren, pentru un fault grosolănesc? Scotea din buzunar o altă icoană, de data asta cu calităţi miraculoase în rezolvarea situaţiilor de inferioritate numerică. Era corner la poarta adversă? Scotea iconiţa pentru cornere. E ceva neclar?

Vorbind ca nişte oameni care au totuşi ceva creier în cap, nu ştiu dacă performanţele sportive indiscutabile ale lui Iordănescu se datorează pupăturilor cu care ştampila icoanele. Cred că mai curând palmaresul i se datorează echipei excelente pe care o conducea, unde jucau – să ne amintim – sportivi minunaţi ca Gică Hagi, Gică Popescu şi Dan Petrescu.

S-o fi schimbat între timp Iordănescu, de când a lăsat treningul de antrenor pentru costumul de parlamentar? Absolut deloc. La anunţarea candidaturii sale la prima primărie din stat, „Tata Puiu” a ţinut să precizeze natura sprijinului politic pe care contează: „Sper ca Dumnezeu şi Maica Domnului să mă ajute!”.

Eu cred că de aia i se şi spune „Tata Puiu”: pentru că are minte de pui, deşi este un om bătrân.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.