Narcis SIRETEANU

Cu traseiştii politicii româneşti ne-am lămurit şi ne-am obişnuit, ba chiar suntem sătui de ei cu vârf şi îndesat. Au intrat bine în peisaj, fac parte integrantă din el, s-au banalizat, aproape că nici mai sunt deloc băgaţi în seamă.

Pe traseişti îi găsim ba plantaţi ca nişte pomi pe stânga scenei politice, ba înfipţi în centru, ba zbughind-o în partidele de extremă dreaptă. Tot jocul lor tactic este în funcţie de interesele proprii, care le ţin loc de radar pentru buna orientare în spaţiu. Zeul la care se închină? Banul, doar banul.

Conştiinţă, doctrină, respectul pentru electoratul care i-a votat fiindcă făceau parte, la ora alegerilor, din Penele, nu din Pereme, Pedele sau din Partidul Otevist al lui Dan Diaconescu? Poetisme, toate astea sunt doar poetisme, bune de adormit fătucile de 13 ani, ba nici pe alea, că s-au emancipat şi ele. Singura lor doctrină – unica, suprema, zdrobitoarea lor doctrină - este interesul personal. Interesul personal, tare ca sula de cal şi la fel de mare.

Uitaţi la ce m-am gândit, zilele astea. Firesc ar fi ca, aşa cum există traseiştii politici, să existe şi traseişti religioşi. Înţelegeţi, dintr-ăia care, în funcţie tot de atotputernicul lor interes personal, să se mute natural de la o religie la alta.

Acuma să fie creştini ortodocşi, pentru ca în clipa următoare să transleze lin în tabăra musulmană, ca să se joace puţin cu bombiţele puse cu grijă în vederea atentatelor. După aia să treacă, fluierând liber ca pasărea cerului, la iudaism şi să înşface nişte burse de-alea borţoase, pe filiera evreiască, aşa cum a făcut şi premierul Ungureanu, când era mai june şi mai fomist. Mai încolo, traseiştii religioşi să adere la şintoism şi să capete niţică cetăţenie japoneză. Şi tot aşa, până li se termină zilele, eveniment care sperăm să se întâmple cât de curând.

N-ar fi mai sinceră lumea aşa? Că tot îi vezi pozând acum pe toţi cei cu conştiinţa nespălată în mari creştini.

Acest text este un pamflet şi trebuie tratat ca atare.