Constantin MOLDOVAN

Actuala echipă națională de fotbal a României este un pariu câștigat de către cei care au crezut, cu încăpățânare, că se poate. Deși au fost, mai mereu, criticați (ba chiar jigniți!) de-a lungul campaniei de calificare pentru turneul final din Germania, jucătorii selecționați să apere culorile țării au demonstrat că, prin muncă și seriozitate, se pot realiza performanțe remarcabile. Iar acestea au venit, depășind așteptările, calificarea în optimile campionatului european răsplătind unitatea și tenacitatea de care au dat dovadă acești băieți, precum și cei care au crezut în ei. Mă bucur pentru antrenorul Edward Iordănescu, un tip educat, echilibrat, bun psiholog, dar și un meseriaș al fotbalului modern (orice ar spune detractorii săi!), însă cel mai tare mă bucur pentru evoluția și atitudinea lui Ianis Hagi, acest tânăr greu încercat de ghinioanele ce s-au ținut lanț de el în ultimii ani. Atacat pe nedrept, fiindu-i contestat - de către unii! - talentul, punându-se doar pe seama numelui ce-l poartă convocarea sa la națională, Ianis a demonstrat caracter și a reușit să arate că este un bun fotbalist și un coleg dispus la sacrificii pentru binele echipei. 

Patriotismul nu se trâmbițează, se demonstrează, iar modul în care jucătorii naționalei s-au dăruit, începând cu intonarea imnului țării și până la ultimul fluier al arbitrului, ne poate face să credem că fotbalul românesc are viitor. Musai trebuie amintiți aici și spectatorii români veniți de peste tot pentru a-și susține conaționalii. Au fost absolut fantastici, încurajând echipa non-stop și fluturând, cu mândrie, tricolorul în tribunele stadioanelor și pe străzile orașelor germane. Închei adresându-mă… cârcotașilor, simpatizanților de ocazie, spunându-le doar atât: adevărații suporteri sunt alături de formația preferată la bine și la greu… Mai ales la greu, pentru că de osanale nu duce lipsă atunci când este victorioasă. 

HAI, ROMÂNIA!

SUNT ROMÂN!

Eu sunt român și mai întâi de toate

Pământul țării mele îl sărut,

Dar nu-nțeleg de ce nu se mai poate

Să facem, toți, în jurul țării scut.

De ce atâta ură, dezbinare,

De ce un crez nu poate-a ne uni

Când știm că viața este trecătoare

Și nu avem mai multe Românii?!

Se răsucesc strămoșii în morminte,

Răcnesc nepoții, încă nenăscuți,

Când ne pătrunde răul din cuvinte

Și ne zâmbim absurd de prefăcuți.

În lumea asta, prea de tot nebună,

Să nu ne vindem sufletul pe bani,

Iar moștenirea noastră, cea străbună,

S-o ducem mai departe peste ani.

Și-ncrezători, în ciuda rătăcirii,

Să ne-mbrăcăm, de mâine dimineață,

În straiele iertării și iubirii...

Popor român, trezește-te la viață!

(Constantin MOLDOVAN) 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!