Constantin MOLDOVAN

Articolul de mai jos a apărut în numărul 108 din iunie 2024 al Revistei EPIGRAMA (publicație a Uniunii Epigramiștilor din România) și demonstrează - fără putință de tăgadă - că epigrama, această minunată specie literară care aduce zâmbete pe fețe și bucurie în suflete, este din ce în ce mai apreciată de către cititorii cotidianului Monitorul de Suceava…

DE LA CATRENE FĂRĂ CAP ȘI FĂRĂ COADĂ, LA EPIGRAMA ADEVĂRATĂ…

Am considerat, întotdeauna, că un epigramist trebuie nu doar să aibă un umor fin, ci să fie și un bun poet. La noi țara e plină nu doar de oameni care se pricep la fotbal și politică, ci și de poeți, scriitori, ziariști, epigramiști etc.

​Sintagma „românul s-a născut poet” a fost înțeleasă ad litteram de mulți dintre conaționalii noștri. Ești român, ești și poet! Și au scos „poezie”, cărți peste cărți. Apoi, după ce și-au făcut mâna, au trecut la epigrame. Cărți de „epigrame”... Am omis să spun că, pe lângă cele două caracteristici menționate la început, un epigramist trebuie să aibă inteligență și un ridicat grad de simț al ridicolului.

​Oricine poate înșira niște cuvinte „ce din coadă au să sune”, cărora să le spună versuri sau poezii, iar mai apoi să înșire alte cuvinte - care să sune din coadă - și să le spună epigrame. Doza de inteligență necesară și simțul ridicolului, dacă există, te trag de mânecă și îți spun că gluma ta în versuri nu are nicio legătură cu umorul. Sau cu ironia. Sau cu ce vreți voi...

​În acest context, bunul meu prieten Nelu Moldovan m-a tot amenințat în urmă cu vreo câțiva ani, între două partide de tenis, că va face el o rubrică de referință în „Monitorul de Suceava”. Dacă-i dau voie, dacă îi permit, dacă am curaj...

​Îi dădeam voie, îi permiteam, doar în privința curajului mai stăteam în dubii, gândindu-mă la firea lui boemă. Dar au trecut lunile, anii, peste Nelu s-au pus kilograme, s-a lăsat de tenis, așa că discuțiile despre aceste subiect au dispărut.

​În urmă cu vreo trei ani l-am sunat pe Nelu și am insistat să facă rubrica despre care îmi tot pomenea pe vremea când încă juca un tenis de calitate. Nu era vorba că aș fi prins curaj legat de firea lui boemă, dar în jurul meu se lansau cărți după cărți de epigrame. Rectific, „epigrame”.

​De fapt, niște catrene fără cap și fără coadă, fără pic de umor, dar apreciate de vorbitorii de profesie de la mai toate lansările de carte.

​Și l-am rugat pe Nelu să arate lumii de pe la noi ce înseamnă adevăratele epigrame! Ce însemnă adevărații epigramiști! Și s-a prins la treabă...

​Am avut emoții la început. Sincer, știindu-l mereu pus pe șotii, nu mă gândeam că va reuși să țină rubrica (s-o permanentizeze!), însă, când am văzut că a scris și din primul concediu petrecut în postura de colaborator al „Monitorului de Suceava”, mi-am zis că emoțiile mele nu își mai au rostul.

​Constantin Moldovan susține această rubrică, de trei ani de zile, cu pasiune și profesionalism. Cu multă pasiune și profesionalism! Iar cititorii noștri pot descoperi ce înseamnă adevărata epigramă, cine sunt adevărații epigramiști.

​Nu pot decât să-i mulțumesc lui Nelu și să-i doresc o colaborare cât mai bună și cât mai lungă cu toți epigramiștii din țară. Nu pentru el, ci pentru continuitatea rubricii din „Monitorul de Suceava”.

Tiberiu AVRAM,

redactor-șef al cotidianului

MONITORUL de Suceava 

Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!