Așa cum anunțam încă de săptămâna trecută, astăzi îl voi prezenta - în cadrul rubricii ,,Cioburi de metaforă’’ - pe talentatul scriitor GHEORGHE BÂLICI din Chișinău, un fin observator al vieții cotidiene, un reprezentant de marcă al epigramei și poeziei românești de dincolo și de dincoace de Prut.
S-a născut la 3 februarie 1963 în satul Hiliuți, raionul Râșcani, fostul județ Bălți. După gimnaziu și liceu a absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Chișinău, precum și Academia de Administrare Publică din același frumos oraș basarabean. A fost profesor, apoi funcționar la Primăria din capitala țării surori, iar în prezent este angajat la publicația ,,Gazeta de Chișinău’’.
De-a lungul timpului a obținut numeroase premii la festivalurile de umor din România și Republica Moldova și a apărut în mai multe antologii de poezie și epigramă, iar în anii 2013 și 2016 a primit titlul de ,,Epigramistul anului’’ în România.
Din 1993 este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, iar din 2001 membru al Uniunii Epigramiștilor din România, ulterior devenind (în 2007) și membru de onoare al acestei organizații.
În anul 2010, ca o încununare a talentului cu care a fost hărăzit, a primit Titlul onorific de Maestru al Literaturii în Republica Moldova.
Apariții editoriale:
• ,,Floarea din inimă’’ (1991)
• ,,Contra bolilor de Stat’’ (2001)
• ,,Epigrama de dimineață’’ (2003)
• ,,Cu limba de un hexametru’’ (2008)
• ,,Coșul minim de râs’’ (2009)
• ,,Trei crai de la Răsărit’’ - colaborare cu regretatul Efim Tarlapan și cu Ion Diviza (2010)
• ,,Umor la puterea a treia’’ - colaborare cu Ion Diviza și cu Teodor Popovici (2012)
• ,,O mie și una de epigrame’’ (2013)
• ,,Cvadriga cu pegași’’ - colaborare cu regretatul Eugen Albu din Cluj, cu Dan Căpruciu din Galați și cu Ion Diviza (2014)
• ,,Tăvălugul fericirii’’ (2018)
Mulțumindu-i pentru epigramele trimise, îl salut pe domnul Bâlici, dorindu-i multă sănătate, iar pentru că, de curând, și-a serbat ziua de naștere, îi urez - și pe această cale - cu prietenie, ,,La mulți ani!’’.
DOLEANȚĂ
Să te ferească Domnul pân’ la moarte
De cel ce n-a citit măcar o carte,
Dar şi mai mult, în cercurile culte,
De cel ce n-a citit şi-a scris mai multe!
FEMEIA
Nu are porţi, nici ziduri ferecate
Sub cer aromitor, curgând spre rai,
Dar este totuşi unica cetate
Pe care-o cucereşti şi... te predai.
CALEA FERATĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA
E bună calea cea ferată,
Dar inima îmi este arsă
Că ruşii au făcut-o lată,
În loc s-o fi făcut... întoarsă.
LA VÂRSTA ÎNȚELEPCIUNII
Cu-al inimii fragil accept
Și-al minții, ca un vag ecou,
Când văd o babă-s înțelept,
Când văd o fată-s prost din nou!
NOSTALGIE DUPĂ TRECUTUL SOCIALIST
Prin iarba fragedă din lunci
Păşesc acum cu ochi-n rouă,
Căci şefii mai furau şi-atunci,
Da-i drept că ne lăsau şi nouă...
DUMNEZEU LA FACEREA LUMII
Făcând bărbatul, spre sfârșit,
În toată-ntinderea aceea,
Văzu că-i foarte fericit
Și-atuncea... îi făcu femeia!
RIME CEFERISTE
Trenule, maşină mică,
Eu ţi-aş da-ntr-o zi toţi banii
Să-l aduci pe Ionică
Şi să-i duci pe toţi Ivanii.
PATRIOTICĂ
Eu sunt ţăran din talpă-lată,
Am ţara-n inimă şi-n gând:
Cu ruşii nu m-aş da vreodată,
Dar cu rusoaicele oricând...
EPITAF
La locu-mi de odihnă de sub cetini
Eu m-am retras, extrem de mulţumit,
Că groapa mi-au săpat-o buni prieteni…
Exact ce au făcut cât am trăit!
SOARTĂ
Profesori buni, dorindu-mi bine,
Ghidați de-un spirit altruist,
Au vrut să facă om din mine,
Dar am ajuns epigramist!
Până săptămâna viitoare vă doresc să fiți iubiți, iubind!