Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Manualul de istorie de clasa a VI-a conţine patru abateri de la programa şcolară, deficiențe de calibrare și selecție a informației, erori factuale, precum și un număr prea mare de greșeli lingvistice, de scriere și de tehnoredactare, susţine Societatea de Științe Istorice din România, informează MEDIAFAX.
“Grupul de lucru, desemnat de Societatea de Științe Istorice din România pentru a analiza manualul de Istorie de clasa a VI-a publicat de Editura Didactică și Pedagogică, a constatat că manualul analizat conține patru abateri de la programa școlară, deficiențe de calibrare și selecție a informației, erori factuale, deficiențe de terminologie, inadecvări ale materialelor didactice și ale activităților de învățare, precum și un număr prea mare de greșeli lingvistice, de scriere și de tehnoredactare. Aceste deficiențe eclipsează aspectele pozitive, care nu lipsesc cu totul din conținutul manualului analizat”, se arată într-un comunicat al Societăţii de Științe Istorice din România.
De asemenea, sursa citată mai precizează că este evident că “avem de-a face cu un sistem rău conceput și prost manageriat”.
“Faptul că erori au fost semnalate nu doar la manualul de istorie, ci și la manualele de la alte discipline (deocamdată manualele de geografie, biologie și matematică, dar lista este deschisă), umple de ridicol pe aceia care încearcă să ne convingă că în cazul fiecărui manual este vorba de un caz special, izolat, singular, și că răspunderea revine doar autorilor de manuale. Nu se pune problema de a exonera pe autorii de manuale care au greșit, uneori flagrant. Este însă evident că avem de-a face cu un sistem rău conceput și prost manageriat, care garantează eșecul și pentru care răspunderea se plasează la un cu totul alt nivel”, se mai arată în comunicat.
“Dacă s-ar fi implicat mai multe edituri, atunci profesorii ar fi avut posibilitatea să evite manualele cele mai slabe"
Societatea de Științe Istorice din România mai precizează că dacă s-ar fi implicat mai multe edituri, atunci profesorii ar fi avut posibilitatea să evite manualele cele mai slabe, iar costurile neglijenței ar fi revenit editurii private.
“Multiplicarea erorilor, care nu au lipsit nici anterior, coincide cu opțiunea Ministerului Educației pentru trecerea la manualul unic. Nu vom contesta dreptul decidentului responsabil de a opta între manualul unic si un sistem cu mai multe manuale dintre care profesorul alege unul, funcție de calitățile intrinseci ale manualului, dar și funcție de specificul clasei. Vom consemna însă faptul că sistemul manualului unic mărește riscul eșecului și îngreunează corecțiile; dacă ar fi fost mai multe manuale editate de mai multe edituri, profesorii ar fi avut posibilitatea să evite manualele cele mai slabe, iar costurile neglijenței ar fi revenit editurii private”, mai precizează sursa citată.
Manualele sunt lucrate “în asalt”
De asemenea, Societatea de Științe Istorice din România mai susţine că manualele sunt lucrate “în asalt”.
“De foarte mulți ani, manualele sunt lucrate „în asalt”, cu termene foarte scurte pentru autori, evaluatori, referenți, tehnoredactori, editori etc. Acest tip de „rasoleală” a devenit obișnuință la Ministerul Educației și garantează apariția multor rebuturi. Ar fi timpul ca și decidenții politici și administrativi să înțeleagă că lucrul de calitate necesită timp și mecanisme instituționale puternice de garantare a calității”, se mai arată în comunicat.
Totodată, Societatea de Științe Istorice din România a enumerat câteva cerinţe “minimale” pentru asigurarea manualelor mai bune, printre care: Transparentizarea procesului de selecție a manuscriselor; Consultarea asociațiilor profesionale reprezentative la nivel național; Folosirea ca referenți științifici a 2-3 specialiști respectați și recunoscuți pentru exigență; Includerea în caietul de sarcini pentru edituri a unor prevederi clare.
“Societatea de Științe Istorice din România consideră însă că ar fi bine ca scandalul public generat de manualele editate în anul 2018 de Editura Didactică și Pedagogică să prilejuiască o dezbatere amplă despre rostul manualelor, despre mecanismele de asigurare a calității acestora și despre modul în care ele pot să fie relevante pentru procesele de învățare ale copiilor secolului XXI”, se mai arată în comunicatul de presă.
