A murit umoristul, scenaristul şi regizorul Dan Mihăescu

Cunoscutul umorist, scenarist şi regizor Dan Mihăescu, autorul unor memorabile scheciuri şi scenete scrise pentru nume mari ale comediei româneşti, precum Toma Caragiu şi Dem Rădulescu, a murit joi seară, la vârsta de 79 de ani.

Potrivit ştirilorprotv.ro, Dan Mihăescu a murit din cauza unui cancer.

Născut pe 5 iunie 1933, umoristul Dan Mihăescu s-a făcut cunoscut prin textele sale, special scrise şi adaptate pentru emisiuni de televiziune şi care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România.

Trupul neînsufleţit al cunoscutului umorist, scenarist şi regizor Dan Mihăescu va fi depus, pentru un ultim omagiu, sâmbătă, la ora 13.00, la sediul TVR, urmând ca luni să fie incinerat, potrivit unor comunicate remise agenţiei MEDIAFAX.

Potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX de Televiziunea Română, colegii din TVR regretă dispariţia lui Dan Mihăescu, care a decedat joi seară, la vârsta de 79 de ani.

"Colegii din TVR şi toţi admiratorii care doresc să-i aducă un ultim omagiu, o pot face sâmbătă şi duminică, la sediul TVR (la parterul clădirii Studiouri, în holul mare). Accesul publicului se va face prin intrarea Dorobanţi, între orele 10.00 - 20.00", se spune în comunicatul TVR.

Trupul neînsufleţit al lui Dan Mihăescu va fi incinerat luni, potrivit unui alt comunicat remis MEDIAFAX de apropiaţii lui Dan Mihăescu.

Dan Mihăescu a fost membru al Uniunii Scriitorilor, al Uniunii Cineaştilor şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti. A avut atestat ATM de regizor artistic categoria I.

A primit numeroase distincţii şi premii. În februarie 1997, în Sala de Marmură a Cercului Militar Naţional, i s-a acordat Premiul Naţional de Umor cu numele maestrului Tudor Muşatescu. El a fost răsplătit şi de Ministerul Culturii cu titlul de Excelenţă a Culturii Româneşti, în aprilie 2001.

În 2003 a primit, la Premiile APTR, distincţia "Omagiu" pentru emisiuni de tezaur la TVR, iar în 2008 a primit premiul I la Festivalul Naţional al Umorului "Constantin Tănase", pentru spectacolul "Harap-Alb cu... picăţele".

Totodată, pe 7 iulie 2003, a fost decorat cu Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler.

"Nu există un actor în România care să nu fi jucat într-o emisiune făcută de mine. Am făcut profesia asta timp de 50 de ani şi, credeţi-mă, e greşit spus că eu l-aş fi lansat pe cutare. Nimeni nu poate face asemenea minuni! Cu siguranţă, am deschis o uşă. Iar dincolo de acea uşă este publicul. Acolo actorul rămâne singur. Dacă primeşte aplauze, înseamnă că trebuie să rămână pe scenă!", spunea Dan Mihăescu.

Printre filmele regizate de Dan Mihăescu se numără: "Cum ne-ar vrea bărbaţii?!" (1982), "Cine râde la urmă" (1977), "Avocatul" (1976), "Primarul activ" (TV)/ (1976), "Un text cu bucluc" (1976), "Administratorul de bloc" (1973), "Sorcovitorul... voluntar" (TV)/ (1973), "Interviu cu un idol" (TV)/ (1972), "Antinevralgicul" (1970), "Secţia corecţională" (1970).

"Pe rând, mari actori, regizori şi iată că şi «ultimul mohican, din familia marilor umorişti români» - cum l-a denumit maestrul Ion Lucian pe Dan Mihăescu - ne părăseşte, pentru a primi aplauze divine. Aşa cum scria în cartea sa «Am minţit poporul cu televizorul», poate că pe micul ecran ar trebui să se facă următorul anunţ: «În numele celor absenţi, vă cerem scuze. Ei au murit! Şi noi o să ne gândim încă o dată la marile nedreptăţi ce ni se fac...»", se mai spune în comunicat.

"Am fost copilul unui secol bolnav, cu nesanşa de a mă naşte într-o parte de lume unde, ani mulţi, s-a experimentat pe oameni un sistem asocial, conceput de genii ale răului, măcinând vieţi, deturnând destine, inversând valorile, pervertind suflete, siluind conştiinţe. N-am fost nici victimă, nici călău, poate doar un cobai ceva mai rezistent. Şi totuşi, cu o viaţă interesantă. Începută în regat, continuată în republici populare, apoi socialiste, cu regim de gulag, ajungând astăzi la statul de drept, de drept comun, postrevoluţionar, şi gândind la dreptatea lui Nicolae Iorga, care a spus că la o revoluţie, filozofii tac, martirii mor şi gunoaiele ies la suprafaţă. În timpul vieţii mele, am alergat de nebun prin două secole, 20 şi 21, prin două milenii, 2 şi 3, nu mai ştiu când şi cum am ajuns un om care aduce râsul. Poate am moştenit de la mama mea, un anume simţ al umorului, amestecat de multe ori cu sarea din lacrimă. Oricum, aceste rânduri nu se vor despre itinerarul unui vehicul plin cu regrete. Prin viaţa mea, ca o alee lungă, au zăbovit oameni importanţi, mulţi artişti nepereche, pentru care am scris, pe care i-am filmat, lăsând în urma noastră dovezi eterne că românul ştie de glumă. Am avut norocul să trăiesc între Oameni-Oameni şi, din fericire, m-am vaccinat adesea cu ser anti-jigodie. Multe din zilele mele senine au purtat nume de femei frumoase şi m-au onorat cu prietenia lor mai toţii actorii cu stea în frunte, ai acestei ţări triste, plină de umor, vorba poetului", scria Dan Mihăescu.