Campania electorala a trecut în tăcere, spectacolul de sunet urmează

Campania electorală a trecut aproape fără să se simtă, candidaţii la un loc în Parlament reducând-o, în economia scrutinului, doar la o formalitate care era musai să fie parcursă.

"Ediţia 2012" a fost o grăitoare pledoarie pentru inutilitate: candidaţii s-au făcut anemic că există, alegătorii i-au ignorat copios. Singurele tresăriri au fost răţoielile doritorilor de Parlament în şuetele TV, dar şi acelea la o temperatură improprie dezgheţului. O radiografie a plictisului de campanie poate consemna: afişe cu feţe necunoscute, parţial sau total, sau prea cunoscute, care promit grija şi fercirea, garantate şi imediate; afişe-pirat cu mesaje care au sărit limita decenţei; adunări sfrijite, cu împărţeli de punguţe încadrate în "STAS"-ul legal al peşcheşului; mici încăierări locale, pe ici-pe colo; absenţa oricărei dezbateri substanţiale despre teme serioase. Şi peste tot o mireasmă pătrunzătoare de non-combat, mai proaspătă decât cea a gazonului unui meci mânărit.

Esenţa parfumului de "blat" al campaniei se trage din diferenţa mare care se va consemna între primii doi competitori (USL şi ARD), ceea ce a dus la activarea mintenaş a mecanismelor de supravieţuire şi autoconservare ale ARD. Fostul ministru Teodor Meleşcanu, azi director al SIE avea o vorbă: puterea decide, opoziţia se exprimă. După 9 decembrie, USL va decide în toate, ARD rămânând cu exprimările. Marea tăcere respirată de campania electorală este preludiul unei "linişti" date de un dezechilibru putere-opoziţie cum a mai fost doar în vremurile romantice ale democraţiei post-'89.

Singurele "zgomote" semnificative ale campaniei electorale au fost cele produse de trio-ul Ponta-Antonescu-Băsescu. Pe primii doi îi uneşte obsesia permanentă faţă de al treilea. Victor Ponta şi-o manifestă dansând pe sârmă, Crin Antonescu boxând cu umbrele de pe pereţi. Cât despre Traian Băsescu, acesta a ratat înţelepciunea de a tăcea până la capăt, singurul fel de atitudine care i-ar fi adus câştiguri. Pur şi simplu, preşedintele Băsescu este incapabil de efortul pe care îl presupune disciplina tăcerii şi rezervei.

Anul 2012 este cel în care campaniile electorale în forma lor clasică şi-au atins limitele. Aşa cum s-au desfăşurat acum aproape că au demonstrat că sunt o instituţie deşartă. Care "trăieşte" un pic la început şi un pic la sfârşit. Campania 2012 pentru Parlament a fost practic redusă la condiţia unui fundal, altele fiind cele la care s-a putut tresări - "revelaţia" Cioacă, descoperirea oportună a teroriştilor pakistanezi, urechelile şi bobârnacele dinspre Bruxelles.

După această cuminţenie generalizată, va urma adevăratul spectacol de sunet: împărţirea bucatelor. Când va ploua neauster cu ciozvârte.

Indira CRASNEA, indira@mediafax.ro