Traian Băsescu a pierdut războiul "de club" şi pleacă să seducă poporul

Votul Parlamentului l-a învins pe Traian Băsescu, dar preşedintele suspendat a fost cel care a avut ultimul cuvânt - prin "testamentul" politic lăsat: "aveţi grijă..." - şi ultimul gest definitoriu - al hartiei albe, pe care să îşi consemneze Crin Antonescu retragerea.

Preşedintele suspendat s-a dovedit a avea, încă o dată, simţul momentului, fiind cel mai de reţinut dintr-o şedinţă a Parlamentului care a semănat cu aşteptările faţă de pomul lăudat. Pentru că epilogul era aproape cunoscut, nimeni nu a ieşit din rând prin vreun discurs memorabil. Cu excepţia finalului, care a părut sub inspiraţia clipei, nepremeditat, şi a celor două evadări la ţigară, chiar şi Traian Băsescu a fost în general şters la impresia "artistică".

În schimb, Crin Antonescu a încercat din răsputeri să-şi acopere "artistic", printr-o cuvântare despre rolul şi locul PNL în mersul României, Europei şi universului cosmic, lacunele de cunoaştere ale tehnicii parlamentare. Ca supliment, în anumite pasaje ale intervenţiei sale, a mai răbufnit mesianic, în stilul lui Mihai R. Ungureanu. Efectul a fost însă ofilit de retragerea strategică a lui Traian Băsescu la tutun, al doilea personaj în stat fiind lăsat să vorbească la pereţi.

La pereţi, dar sub privirea atentă şi meditativă a lui Victor Ponta, care l-a şi aplaudat însufleţit.Victor Ponta, care toata ziua şi-a făcut meseria de prim-ministru şi care a ales, ca şi conduită, să se blindeze şi consolideze în această armură a funcţiei executive. De fapt, marile griji ale lui Victor Ponta nu privesc zona Palatului Cotroceni şi nici măcar pe Traian Băsescu. Marile griji ale premierului privesc Bruxelles-ul, unde va merge să îl convingă pe Jose Manuel Barrosso că România este capabilă să ţină calea dreaptă şi corectă.

Vineri, 6 iulie, Traian Băsescu a pierdut războiul "de club", cel cu Parlamentul. Urmează marea operaţiune de seducere a poporului, confruntarea finală numită referendum. Întrebarea este: va avea resurse, inspiraţie, suflu şi sprijinul necesar pentru a câştiga?

În stradă, unii se bucură, alţii strivesc lacrimi in pumni. Merită? Până la urmă, totul se reduce la un transfer sau la o infuzie de speranţă şi încredere. Merită Traian Băsescu o nouă infuzie de încredere? Merită Crin Antonescu sau altul un transfer de speranţă?

Indira Crasnea, indira@mediafax.ro