Mai multe ministere trebuie să desemneze reprezentanţi pentru strategia privind violenţa în familie

Grupul de lucru din Ministerul Muncii, care trebuie să stabilească modul de aplicare a Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie, solicită ministerelor Administraţiei şi Internelor, Sănătăţii, Justiţiei şi Educaţiei să desemneze reprezentanţi pentru elaborarea strategiei.

Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS) informează că echipa de lucru din minister s-a întâlnit, luni, pentru a stabili modalitatea de
punere în practică a Legii pentru completarea şi modificarea Legii 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi a stabilit să solicite desemnarea unor reprezentanţi în grupul de lucru de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

De asemenea, grupul de lucru de la MMFPS a decis să invite organizaţiile neguvernamentale active în domeniu să-şi desemneze reprezentanţi în această echipă, prima întâlnire urmând să fie programată spre sfârşitul lunii martie.

"Scopul constituirii grupului de lucru este de a elabora strategia la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea fenomenului violenţei în familie, inclusiv instituirea unui mecanism intern de coordonare şi monitorizare a activităţilor întreprinse", se arată în comunicat.

Ministrul Muncii, Claudia Boghicevici, a anunţat, vineri, că un grup de lucru din Ministerul Muncii va începe pregătirea modalităţii de punere în practică a Legii privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, în 8 martie, decretul pentru promulgarea legii privind modificarea şi completarea Legii pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie.

Legea prevede că victima violenţei în familie are dreptul să solicite instanţei un ordin de protecţie cu caracter provizoriu, iar judecătorii pot interzice agresorului să rămână sau să se reîntoarcă în locuinţa comună şi pot să-l oblige să suporte unele costuri, cum ar fi cheltuieli medicale, de judecată, cele generate de adăpostirea victimei.

Astfel, victima poate să ceară ordin de restricţie care prevede evacuarea agresorului de la domiciliul comun, păstrarea distanţei de minim 200 de metri faţă de persoana vătămată, interzicerea oricărui contact telefonic şi a corespondenţelor. Acest ordin de interdicţie nu poate depăşi doi ani.

Legea prevede şi sancţionarea cu amendă între 1.000 şi 5.000 de lei pentru refuzul primirii în adăpost sau refuzul de a acorda asistenţă medicală victimelor, amendă între 500 şi 1.000 de lei pentru refuzul părăsirii adăpostului în momentul în care condiţiile care au determinat internarea au dispărut, amendă între 500 şi 1.000 de lei pentru încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în care se află victima.

Conform actului normativ, violenţa în familie se poate manifesta prin violenţă verbală, psihologică, fizică, sexuală, socială sau spirituală.

Victima violenţei în familie are dreptul la respectarea personalităţii, demnităţii şi vieţii sale private, la protecţie specială, la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare, asistenţă medicală gratuită, socială, consiliere şi asistenţă juridică gratuită.

Potrivit sociologilor şi juriştilor, violenţa în familie este una dintre formele de violenţă cel mai frecvent întâlnite, dar şi una din cele mai îngrijorătoare, pentru că este prea puţin vizibilă. În cele mai multe dintre cazuri, actele de violenţă au loc în spatele uşilor închise şi sunt ascunse de către victimă, din cauza sentimentului de teamă faţă de agresor şi de jenă faţă de societate.

Până la modificarea Legii 217/2003, un obstacol în soluţionarea plângerilor referitoare la violenţa domestică l-a reprezentat reticenţa statului şi a organelor sale de a interveni într-o sferă considerată încă "privată".