Înmormântarea lui Chiţac, prilej de controverse pe tema istoriei recente

Mihai Chiţac a fost înmormântat, ieri dimineaţă, în Cimitirul Ghencea Militar, în prezenţa rudelor şi a câtorva zeci de apropiaţi, foşti colaboratori şi subordonaţi, între care Niculae Spiroiu şi Mircea Chelaru, cei prezenţi dezbătând, uneori aprins, rolul fostului general în istoria recentă.

Ceremonia a început înainte de ora 11.00 cu o slujbă la capela cimitirului, la care au asistat doar câţiva dintre cei prezenţi, restul mulţumindu-se să aştepte afară întrucât capela s-a dovedit neîncăpătoare. Cei de-afară, foşti colegi ai lui Chiţac, foşti subordonaţi şi foşti colaboratori, majoritatea militari în rezervă, au discutat, preţ de câteva zeci de minute cât a durat ceremonia din capelă, despre relaţiile cu fostul general, despre respectul pe care i-l poartă dar şi despre "halul" în care a ajuns ţara astăzi.

"A fost un militar de excepţie: sever, ferm, drept. I-am fost subordonat şi am venit să-i aduc un ultim omagiu", a declarat presei unul dintre participanţi, descoperindu-şi capul atunci când şi-a început declaraţia dată în faţa camerelor de televiziune.

Alţi câţiva au susţinut, la unison, că fostul general Chiţac a fost un mare om de stat, "spre deosebire de cei de-acum, care nu valorează nimic".

Atmosfera din faţa capelei s-a animat odată cu sosirea generalului în rezervă Mircea Chelaru, fost şef al Marelui Stat Major pentru câteva luni, în anul 2000. Chelaru i-a salutat pe câţiva dintre cei prezenţi, foşti colegi şi foşti profesori de-ai săi, a intrat în capelă pentru a lăsa câteva flori la sicriul lui Chiţac după care a ieşit precipitat, a mers la maşină, a luat un fular tricolor şi a revenit în biserică, spunând: "Înmormântarea unui general nu poate fi făcută fără tricolor". Gestul său a fost aprobat de majoritatea celor de-afară, care au continuat discuţiile laudative la adresa lui Chiţac.

Referitor la hotărârea judecătorească definitivă prin care Chiţac a fost condamnat la închisoare în dosarul reprimării Revoluţiei de la Timişoara şi, concomitent, degradat până la rangul de soldat, foştii colegi ai defunctului au avut păreri mai rezervate sau mai tranşante.

"Ceea ce a decis justiţia astăzi va îndrepta istoria, vă spun eu", afirma cu tărie un bărbat în vârstă care s-a recomandat drept general în rezervă şi profesor la Academia Militară, "militar timp de 40 de ani". Alţii, mai puţin vocali, s-au mulţumit să critice decizia justiţiei şi să afirme că Mihai Chiţac ar fi putut să beneficieze, la înmormântare, "măcar de onori militare".

Mai vehement şi mai sonor decât toţi ceilalţi, probabil şi pentru că este obişnuit cu prezenţa jurnaliştilor şi a camerelor de televiziune, Mircea Chelaru a lăsat să se înţeleagă că nu exclude ca în procesul prin care Chiţac a fost condamnat la închisoare să se fi produs "o eroare judiciară". Au urmat cinci minute de declaraţii de presă ale lui Chelaru, care a atins subiecte precum "patriotismul", "onoarea militară" sau "proprietatea" asupra gradului de general, care nu poate fi neglijată nici măcar de o instanţă de judecată, în baza unor "vremelnice legi".

"A fi general este o stare", a conchis Chelaru, declaraţia sa fiind primită cu zâmbete aprobatoare de susţinătorii lui Chiţac veniţi la înmormântarea acestuia.

Unanimitatea lor a fost însă spartă de un bătrân îmbrăcat mult mai sărăcăcios decât restul celor aflaţi în faţa capelei de la Ghencea Militar. Acesta a ascultat declaraţiile tuturor, după care, cu ochii roşii de plâns, i-a spus lui Chelaru că se numără, alături de fiicele sale, între cei "bătuţi de scutierii lui Chiţac" în aprilie 1990, la câteva zile după izbucnirea fenomenului Piaţa Universităţii.

Ieşirea bătrânului a fost temperată de Chelaru, care i-a spus, scurt, că istoria va stabili cine a fost vinovat pentru represiunea manifestaţiei din Capitală în vremea în care Chiţac era ministru de Interne. Un alt militar în rezervă a sărit ca ars atunci când a auzit spusele omului şi a intervenit brutal, adresându-i-se celui vizat cu apelativul "Moşule" şi întrebându-l "cine a tras în soldaţi".

Discuţiile s-au temperat şi au continuat până după ora 11.30, când sicriul cu trupul lui Chiţac a fost scos din capelă şi dus la mormântul săpat la câteva zeci de metri distanţă. Ele au fost întrerupte doar de un bătrân cu un dosar în braţe, care strângea semnături "împotriva legii pensiilor", ceremonia de înmormântare a lui Chiţac fiind o mană cerească pentru scopul său, cei prezenţi semnând fără ezitare. Bătrânul a refuzat să dea detalii despre demersul său, spunându-le doar celor care semnau că dosarul "va ajunge la CEDO".

Înainte ca cei prezenţi să pornească pe aleile cimitirului, către mormânt, Chelaru l-a zărit pe fostul ministru al Apărării, Niculae Spiroiu, care se îndrepta spre ieşire. L-a strigat, l-a oprit şi l-a invitat "la o lansare de carte, la BNR", Spiroiu transmiţându-i că într-acolo se îndrepta. A urmat o scurtă lecţie de istorie pentru jurnaliştii care deja se adunaseră în jurul celor doi, Chelaru anunţând că "anul acesta se împlinesc 90 de ani de la Pacea de la Trianon", lucru "despre care nimeni nu spune nimic". Spiroiu a explicat că a fost invitat la o lansare de carte istorică la sediul Băncii Naţionale şi s-a retras. La scurt timp a plecat şi Chelaru, care nu a mai făcut parte şi din alaiul care l-a condus pe Chiţac de la capelă la mormânt.

Ovidiu Vanghele, ovidiuv@mediafax.ro