Vîntu a fost iniţiatorul întregului demers infracţional, Tribunalul Bucureşti arată că reprezintă pericol social

Sorin Ovidiu Vîntu a fost iniţiatorul întregului demers infracţional, în ceea ce priveşte favorizarea lui Nicolae Popa şi îngreunarea extrădării acestuia, Tribunalul Bucureşti arătând în motivarea deciziei de arestare preventivă că acesta reprezintă pericol social.

Potrivit unei convorbiri telefonice din 30 octombrie 2009, rezultă clar faptul că trimiterea banilor către Nicolae Popa nu a început anul trecut, ci cu cel puţin doi ani înainte, fiind deja stabilit un "circuit" în acest sens, arată magistratul.

Pe lângă acest fapt, se adaugă şi comportamentul celor trei inculpaţi din dosar - Sorin Ovidiu Vîntu, Alexandru Stoian şi Octavian Ţurcan - după începerea urmăririi penale.

"Tribunalul găseşte deosebit de relevant faptul că începerea urmăririi penale şi mai mult, luarea unei măsuri restrictive de libertate nu a avut nici un impact asupra atitudinii inculpaţilor faţă de normele penale şi ordinea de drept, norme pe care aceştia au ales să le ignore şi în continuare cu indiferenţă dar şi vădită desconsideraţie faţă de capacitatea organelor judiciare române de a-i trage la răspundere penală. Singurul efect al acestor măsuri a fost acela că cei trei inculpaţi şi-au luat anumite măsuri de precauţie", arată motivarea.

Astfel, arată magistratul, s-a evidenţiat pericolul social al inculpaţilor. În plus, datele primite de la autorităţile din Cipru au constituit un element cheie al anchetei şi au dus la concluzia că aceştia reprezintă pericol social.

"Inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a fost iniţiatorul întregul demers infracţional, din acest punct de vedere periculozitatea socială a acestui inculpat reliefându-se pregnant. În ceea ce priveşte mobilul acestui inculpat, Tribunalul găseşte deosebit de relevantă convorbirea telefonică din data de 4 ianuarie 2010, purtată de inculpatul Stoian cu o persoană necunoscută localizată în Indonezia, în cadrul căreia se transmite inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu că numitul Nicolae Popa va respecta angajamentul luat «acum nouă ani de zile», iar temerile inculpatului Sorin Ovidiu Vântu că cineva va spune ceva împotriva sa sunt neîntemeiate", precizează magistratul.

Astfel, TMB deduce că insistenţele lui Vîntu de a împiedica extrădarea lui Popa nu par altruiste.

În ceea ce-l priveşte pe Octavian Ţurcan, tribunalul remarcă faptul că, deşi nu a avut iniţiativă infracţională, rolul său este esenţial, în lipsa eforturilor sale activitatea infracţională neputând avea loc.

"Ca titular al conturilor ce au fost folosite în aceste transferuri (de bani - n.r.), inculpatul avea cunoştinţă atât de identitatea destinatarului (fapt ce este de altfel confirmat şi de convorbirile telefonice purtate cu inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu) cât şi de scopul acestui demers", arată motivarea.

Văzând modalitatea implicării lui, perseverenţa de care a dat dovadă, modalitatea concretă în care a acţionat, tribunalul apreciază că şi în privinţa sa este îndeplinită condiţia pericolului social.

Referitor la Stoian, tribunalul observă mai întâi faptul că implicarea sa în acest "proiect" ilicit a fost, în mod cert, relaţia sa apropiată cu Sorin Ovidiu Vîntu, dar nu în calitate de angajat, de subordonat, aşa cum încearcă să susţină, ci aceea de om de încredere, calitate în care s-a implicat activ.

Acesta este acuzat că, în deplină cunoştinţă de cauză, a susţinut activitatea infracţională a lui Sorin Ovidiu Vîntu, prin toate mijloacele ce i-au stat la îndemână.

Contestaţia lui SOV privind arestarea sa, judecată mâine

Contestaţia lui Sorin Ovidiu Vîntu privind arestarea sa se va judeca, mâine, de către Curtea de Apel Bucureşti, care va decide dacă omul de afaceri va fi în continuare cercetat în arest sau în stare de libertate.

Recursul lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcan şi Alexandru Stoian se va judeca în 15 septembrie.

În timp ce cei trei inculpaţi cer cercetarea lor în libertate, Parchetul vrea menţinerea lor în arest.

Parchetul instanţei supreme susţine că, prin acţiunile întreprinse în scopul zădărnicirii şi îngreunării executării pedepsei a unui condamnat la 15 ani de detenţie, Vîntu, Ţurcan şi Stoian au dovedit "nu doar perseverenţă infracţională accentuată, dar şi ignoranţă faţă de sistemul de justiţie".

Mai mult, afirmă procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), protecţia societăţii prin asigurarea efectivităţii unei hotărâri judecătoreşti este direct legată de stabilitatea sistemului judiciar.

Argumente care justifică arestarea preventivă a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Octavian Ţurcanu şi Alexandru Stoian - acuzaţi că l-ar fi ajutat pe Nicolae Popa să se sustragă de la executarea pedepsei cu închisoare de 15 ani - este întemeiată pe dispoziţiile articolului 139, alineatele (1) şi (3) raportat la dispoziţiile articolului 148, litera f, Cod de procedură penală, articolul 5, punct 1, litera c, al Convenţiei europeană a drepturilor omului.

Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, aghiotantul său, Alexandru Stoian, şi cetăţeanul moldovean Octavian Ţurcanu au fost arestaţi, în noaptea de joi spre vineri, de către Tribunalul Bucureşti, pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, fostul preşedinte al Gelsor, fugit din România din 2000, când a izbucnit scandalul privind prăbuşierea Fondului Naţional de Investiţii, care a condus la păgubirea a 300 de mii de investitori.

Dispoziţiile articolului 139 (1) şi (3) din Codul de procedură penală reglementează împrejurarea în care au intervenit motive care justifică înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă.

În cauză, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara a fost înlocuită cu măsura preventivă a reţinerii, deoarece s-au schimbat temeiurile existente la momentul dispunerii acestei măsuri preventive, notează acuzarea.

"Până în prezent, au fost reţinute suficiente elemente care dovedesc sprijinul acordat de inculpaţi pentru a zădărnicii şi mai apoi pentru a îngreuna executarea pedepsei de către condamnatul Popa Nicolae, astfel încât măsura preventivă se impune a fi dispusă faţă de inculpaţi pentru motivele ce vor fi arătate", spune sursa citată.

Sub aspectul condiţiei prevăzute de lege privind reţinerea în sarcina inculpaţilor a unor fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, Parchetul susţine că această condiţie de legalitate este îndeplinită, în raport cu limitele pedepsei prevăzute de lege pentru faptele de favorizarea infractorului (de la trei luni la şapte ani).

Astfel, Parchetul instanţei supreme susţine necesitatea dispunerii măsurii arestării preventive a inculpaţilor, prin prisma "existenţei probelor că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică" şi a existenţei indiciilor rezonabile că au comis infracţiunile reţinute în sarcina lor.