Voinţa Curţii Constituţionale amână un coşmar, dar aduce un supliment de vise rele

Voinţa Curţii Constituţionale de ocrotire a pensiilor are semnificaţia unui "stop maşinile!" în aventura garantată spre un prezent cu buzunarele mai goale, în care vindecarea nevrozei portofelelor se întrezărea după 2011.

Este, în fapt, un răgaz costisitor, care, pus în balanţă cu îndurarea răului fatalmente acceptat al tăierii temporare a pensiilor şi salariilor, nu are nici măcar valoarea unui anestezic uşurel. Legile găsite în neregulă de Curte nu pot fi promulgate de preşedinte, pentru că, prin părţi mici, dar esenţiale nu au fost găsite tefere din punctul de vedere al sănătăţii constituţionale şi trebuie reparate, ironie, de către infamul "doctor" Parlament. Adică, rămân "internate" în Casa Poporului un timp neprecizat, căci nu-i exclus ca opoziţia, stârnită şi turmentată de o neaşteptată fericire, să se joace din nou de-a "arestarea microfonului", aşa cum a făcut la momentul "ghici ce judecător trimitem la Curtea Constituţională?".

Mai este şi o închiderea a cercului: cu FMI a plecat guvernul să se târguiască în tonajul şi distribuirea poverilor în cârca contribuabilului anonim, la FMI se întoarce guvernul, ca să mai pună boccele suplimentare de griji pe cocoaşa aceluiaşi personaj colectiv şi nevăzut. În arealul închis de acest cerc se cuibăreşte constatarea, confirmată şi în alte dăţi, că "tăierea cozii câinelui" dintr-o dată nu-i specialitate tradiţional românească, ci mai curând cugetatul şi învârtitul în jurul cozii. Bineînţeles că premierul de vreme rea Boc ne-a asigurat în cunoscutu-i stil sacadat că se ţine câineşte de drumul drept şi de deficitul bugetar de 6,8 la sută, pecetluit cu FMI. La această oră, nu ştim cum - doar că există un "pachet alternativ"- şi care va fi preţul. Ştim doar că perfuziile vitale de la FMI şi UE rămân deocamdată în depozit.

Căci există un preţ, însoţit de o dobândă şi pentru amânări, şi pentru învârtitul în cerc. Metaforic s-ar traduce într-un supliment de vise rele, pragmatic se traduce în creşteri de taxe şi impozite. Un rău foarte probabil care va înlocui alt rău, nici unul mai mic sau mai suportabil, căci "va fi mai rău " a ajuns o normă acceptată. Iar "fericiţii" depozitari ai viselor rele vor fi, cu dedicaţie "privaţii"- oameni şi companii. Căliţi în zănaticul capitalism local, dar primii expuşi feluritelor crize şi ades agoniilor lente. Supravieţuitori care nu ies în stradă şi de pe urma cărora nu aduni capital politic, căci mulţi nici nu se ostenesc să voteze.

Pe lângă acest fel de înfruntare amară cu timpurile, presărată cu drame individuale despre care nu prea se vorbeşte, căci nu sunt generatoare de circ, ţopăielile politice rituale, cu cerutul demisiei guvernului şi alegerilor anticipate, sunt la nelalocul lor şi de un perfect prost-gust. Este îndoielnic că alţii care vor veni la timonă ar putea oferi măcar o linişte încordată.

"Politically incorrect", dar la drept vorbind, într-o ţară îmbătrânită, cei nouă apărători ai Constituţiei ne-au servit perspectiva de a încărunţi şi albi înainte de vreme.