Românii încă mai învaţă ce înseamnă democraţia, după 20 de ani de la revoluţie

Românii încă mai învaţă ce înseamnă democraţia, la 20 de ani de la înlăturarea dictatorului Nicolae Ceauşescu de la putere, comentează cotidianul The Times, în ediţia electronică de sâmbătă.
Mormântul lui Nicolae Ceauşescu din cimitirul bucureştean Ghencea este modest şi rareori vizitat, însă acest lucru nu reflectă influenţa continuă a fostului dictator asupra ritmului şi sentimentelor ţării. Potrivit unui sondaj al Biroului de cercetări sociale de luna trecută, jumătate din respondenţi au spus că situaţia în România este mai gravă decât înainte de 1989, 40 la sută au afirmat că viaţa lor este mai grea şi 56 la sută că, în perioada comunistă, oamenii obişnuiţi erau trataţi cu mai mult respect.
Numele lui Ceauşescu este pe buzele tuturor, în autobuze şi în cafenele. Dacă nu eşti unul dintre cei care au fost persecutaţi de el, atunci viaţa în timpul regimului său pare să fi fost mai sigură decât în prezent, notează The Times. În prezent, problema centrală a românilor, la două decenii după revoluţie, este diferenţa tot mai mare între săraci şi bogaţi.
Urmele vizibile ale megalomaniei sale rămân, adaugă cotidianul britanic, menţionând Casa Poporului, pentru care Ceauşescu a distrus o mare parte din centrul istoric al Bucureştiului. Totuşi, clădirea arată destul de bine, fiind ridiculizată şi admirată în egală măsură.
Deşi Securitatea era printre cele mai sinistre dintre forţele de poliţie secretă din Europa de Est comunistă, colaboratorii săi nu erau nici pe departe atât de numeroşi ca în cazul STASI, poliţia est-germană. Problema cu Securitatea nu era numărul colaboratorilor săi, ci subordonarea lor directă în faţa lui Ceauşescu, cruzimea lor, apreciază The Times.
Într-un alt articol publicat de cotidianul britanic, semnat de Victor Sebestyen, autorul cărţii "Revoluţia 1989: Prăbuşirea Imperiului Sovietic", notează că în zilele care au urmat înlăturării lui Ceauşescu, un grup ciudat de "revoluţionari" a ocupat sediul Partidului Comunist, oameni obişnuiţi care credeau că au făcut istorie. Puterea, însă, nu a fost niciodată în mâinile revoluţionarilor care au ocupat biroul lui Ceauşescu, ci a fost acaparată rapid de generali şi membri ai aparatului de partid. Mai degrabă cei care au înţeles natura puterii au văzut o oportunitate în revolta populară şi au profitat de ea.
Procesul şi execuţia soţilor Ceauşescu au fost o farsă din punct de vedere judiciar, "dar cât de sordid a fost am descoperit puţin mai târziu, de la ministrul Apărării, sinistrul Victor Stănculescu, care fusese unul dintre cei mai onctuoşi lingăi ai lui Ceauşescu", scrie autorul. "El s-a lăudat cum, în drum spre sala de judecată, a luat cu el plutonul de execuţie. El alesese deja locul execuţiei. Aşa a fost începutul noului răsărit al României", conchide Sebestyen.