Aceste sfinte muceniţe au trăit în Italia, pe vremea împăratului Adrian (117-138). Sfânta Sofia era văduvă şi trăia în sărăcie cu cele trei fiice Pistis (12 ani), Elpis (10 ani) şi Agapi (9 ani).
Numele muceniţei Sofia înseamnă înţelepciune, iar al celor trei surori - cele mai de seamă virtuţi evanghelice: Pistis-credinţa, Elpis-nădejdea şi Agapi-dragostea.
Aceste sfinte duceau o viaţă creştină pe măsura numelor primite la botez. Însă aflându-se că sunt creştine, cele trei surori au fost chemate la împărat. Pe drum, mama lor le povăţuia să nu se lepede de Hristos. Mărturisindu-şi credinţa, Pistis a fost supusă la chinuri. Au bătut-o, i-au tăiat sânii, dar în loc de sânge i-a curs lapte, au întins-o pe un grătar ars în foc, dar rămânând nevătămată, i-au tăiat capul. Şi Elpis a fost bătută cu vine de bou, aruncată în foc, spânzurată şi strujită cu unghii de fier şi cufundată în smoală topită. Însă rămânând şi ea nevătămată a primit mucenicia prin sabie. Ultima, Agapi, a pătimit şi ea chinuri, chiar şi spânzurare cu capul în jos, şi la urmă i-au tăiat capul.
Iar mama lor, Sofia, plângând trei zile pe mormântul lor, şi-a dat şi ea sufletul Domnului.
(Diac. George Aniculoaie)