Scene menite să sensibilizeze omul spre frica de Dumnezeu

Pronaosul este dedicat Maicii Domnului Oranta (rugătoarea), care are pe Iisus în medalion la piept, înconjurată de sfinţi melozi, pentru că, de obicei, deasupra pronaosului există cafasul sau dacă nu există, locul acesta simbolizează cântările bisericeşti. Urmează Sinaxarul, adică sfinţii din cursul anului bisericesc, sfântul ocrotitor al bisericii sau, în unele biserici, chiar scene din viaţa sfântului care ţine de hram. Un exemplu în acest sens este Biserica „Sf. Nicolae“ - Domnesc din Iaşi sau Catedrala episcopală din Roman, închinată Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi. De asemenea, după cum menţionează pr. prof. Ene Branişte, în regiunile în care unii sfinţi sunt mai populari printre credincioşi, în naos se pot picta scene şi minuni din viaţa acestora. De exemplu, în Oltenia se întâlnesc în biserici scene din viaţa Sf. Nicodim de la Tismana sau a Sf. Grigorie Decapolitul. În Moldova, putem întâlni viaţa Sfintei Cuv. Parascheva şi a Sf. Ioan cel Nou de Suceava, ocrotitorii Moldovei. De asemenea, în jurul Bucureştilor, în pronaos se mai pictează scene din viaţa Sf. Dimitrie cel Nou din Basarabi.

În următorul registru sunt reprezentaţi cuvioşi, sihaştri, pustnici şi alţi călugări a căror viaţă poate fi pildă pentru credincioşi, sau propuşi pentru canonizare (vezi iconografia Bisericii „Sf. M. Mc. Gheorghe - vechea catedrală mitropolitană din Iaşi). Întrucât, în mod tradiţional, pronaosul este locul rezervat catehumenilor, acesta este spaţiul care îi iniţiază pe cei doritori (aici se săvârşeşte prima parte din Taina Botezului) în măreţia şi puterea lui Dumnezeu. În pronaos sunt reprezentate şi scene ample ca Judecata de Apoi sau întâmplări din Vechiul Testament, menite să sensibilizeze omul spre frica de Dumnezeu.

Episoade din istoria creştinismului

De obicei, scena Judecăţii de Apoi se picta în pridvor (un exemplu fiind bisericile din Muntenia şi Oltenia, care au pridvoare deschise), la intrarea în biserică sau pe peretele exterior al altarului (exemplu, biserica Mănăstirii Voroneţ, din nordul Moldovei). Tot în pridvoarele deschise ale acestor biserici, pe boltă se zugrăvesc în acest caz, în centru, chipul lui Dumnezeu, „cel vechi de zile“, înconjurat de tronuri, serafimi, heruvimi, îngeri şi sfinţi. Mai jos sunt dispuse chipuri de prooroci, iar la colţuri Sfinţii Evanghelişti sau patru dintre sfinţii imnografi. În funcţie de spaţiu, se zugrăvesc sfinţii militari sau Sfinţii Arhangheli, iar în partea dinspre răsărit, deasupra uşii de la intrare, Intrarea Maicii Domnului în biserică. În pronaos, astăzi se mai pictează şi câţiva dintre cei mai importanţi sfinţi români. De asemenea, întâlnim atât în pronaos, cât şi în pridvor, chipurile ctitorilor bisericii respective, precum şi pe al chiriarhului locului şi al patriarhului. Sfinţii români se mai pictează şi în pridvor.

La bisericile din Moldova, unde pridvorul este închis, iconografia, consemnează pr. Ene Branişte, preia o parte din iconografia pronaosului. Astfel, pe suprafaţa de sus a tavanului sau pe bolţi, dacă sunt, se zugrăveşte chipul Maicii Domnului cu Iisus Emanuel sau al lui Dumnezeu, „cel vechi de zile“, din viziunea proorocului Daniel, înconjuraţi de îngeri şi prooroci. Pe pereţii verticali se zugrăvesc scene şi figuri din istoria Vechiului Testament, chipuri de vechi martiri, călugări şi cuvioşi, alte evenimente din istoria creştinismului, cum ar fi sinoadele ecumenice, Acatistul sfintei Fecioare, Scara din visul patriarhului Iacob sau a Sf. Ioan Scărarul, vămile văzduhului. La intrarea în biserici, deasupra uşii, se va zugrăvi întotdeauna icoana hramului. (www.ziarullumina.ro)