Toate au fost rânduite cu pricepere

Unii nu postesc deloc, alţii postesc o săptămână sau câteva zile, în timp ce anumite persoane aleg să postească o săptămână la început şi o săptămână la sfârşit.

Părintele Sofian Boghiu spunea că unii dintre cei care postesc adeseori se mai şi încurcă în înţelegerea postului.

“Unii postesc ajunând mai ales vinerea - şi e foarte bine. Pentru că postul şi ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlăuntru să se repare - această «uzină» care suntem noi înşine şi care merge aşa, ca un automat: de pildă, nu ne dăm seama când se transformă pâinea în energie. Şi când postim, se bucură tot lăuntrul nostru, ne spune «mersi», pentru că se reface aievea. Aşadar, cine ţine post cu regularitate îşi face el însuşi foarte mult bine. Este la câte unii această panică: «Dacă nu mănânc, mor, ameţesc!» Nu-i adevărat. Postul armonizează şi înviorează tot lăuntrul nostru. Postul creştin, supravegheat şi ţinut cu înţelepciune, este recomandat de Sfinţii Părinţi, iar unii din ei aveau studii de medicină înaltă şi ei urmăreau să ne facă nouă bine, nu să ne chinuiască. Aşa că toate au fost rânduite cu foarte multă luciditate şi pricepere. Postul trebuie să fie luminat, consimţit de bună voie, nu cu ciudă, ci să fie ca o bucurie. Nu un post cu ciudă sau ţinut de frică, pentru că atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinţă, iar mintea culege numai mătrăguna şi numai răutăţi. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic cu adevărat atunci când posteşte această aparatură fizică iar sufletul se revoltă. Nu aşa! Dumnezeu vrea ca totul să fie global, armonios; să postească şi trupul, dar să postească şi sufletul, şi atunci e postul cu adevărat binefăcător! Să se bucure şi cele dinlăuntru şi să nu se revolte gura şi limba că le-am pus la post. (...) Un post aspru se împleteşte cu rugăciunea şi cu meditaţia şi, mai ales, să-ţi postească şi gura în timpul postului. (...) În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are nici un rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!... (...) Nu vă temeţi de post. Postul nu e lăsat să omoare omul, ci să potolească patimile din noi. Dacă eşti bolnav şi posteşti, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Şi dimpotrivă, dacă mănânci prea bine, poţi fi oricât de sănătos, îndată te distrugi”, accentua marele duhovnic Sofian Boghiu.

(www.jurnalul.ro)