Artemisia Ignătescu: „Amintiri cu oameni deosebiţi”

Cu tenacitatea caracteristică adevăratelor bucovinence, dar şi cu înverşunarea de a nu se da învinsă, Artemisia Ignătescu ne demonstrează, fără putere de tăgadă, cu cea de a treia apariţie editorială, că scrisul nu are vârstă! Prin puterea cuvântului scris cu măiestrie, cu sinceritate şi cu multă încărcătură emoţională, cartea aceasta o completează armonios pe cea anterioară, intitulată „Frânturi de viaţă”. Gândul de a lăsa o dâră palpabilă în urma sa a răscolit-o mulţi ani, iar Timpul cel vorace şi neîndurător n-a înspăimântat-o nici o clipă! Viaţa acestei doamne, animată de un multiform neastâmpăr, a însemnat infinită pasiune pentru cuvântul scris. Cartea îşi trage substanţa din fapte şi evenimente la care autoarea a participat direct şi pe care le-a cunoscut îndeaproape. Ele par frânturi dintr-un pasionant şi pasionat roman al destăinuirilor! Opul explorează şi înfăţişează selectiv crâmpeie din clipele trăite, în oraşul de  sub Rarău, de mari personalităţi ale neamului. El este şi un prinos al recunoştinţei faţă de personalităţile care au vizitat oraşul, dar şi faţă de oamenii notorii ai locului, ale căror nume s-au detaşat de ceilalţi prin aura lor profesională şi etică! Ferindu-se de ariditatea datelor biografice, autoarea îşi pune cititorul în faţa unor pagini de o remarcabilă vibraţie, gândite şi structurate după criterii proprii, cu dorinţa de a incita şi a ivita la lectură şi pe cel mai indiferent cititor.

Artemisia Ignătescu şi-a înscris de mult numele în conştiinţa câmpulungenilor prin activitatea ei gazetărească, neobosită şi neîntreruptă, vreme de peste şase decenii. Este, probabil, cel mai pilduitor sacrificiu voluntar pe altarul cuvântului scris la gazetă, pe care-l poate oferi Bucovina posterităţii. Cu discreţia ce o caracterizează, spre împăcarea sufletului său, a umplut zeci de pagini cu amintiri personale, descriind, cu maximă grijă, evenimente prin care a trecut şi a participat în mod direct. Cu părul înzăpezit de ani, Artemisia Ignătescu, prezenţă activă în viaţa culturală a Câmpulungului, oraş cu care a logodit-o destinul, ajunsă acum la invidiata vârstă a înţelepciunii depline, izbuteşte ca în perimetre tipografice relativ reduse să alterneze în aşa fel tonul evocărilor, încât acestea să nu eşueze nici o clipă în afara interesului cititorului. Aducâd aproape totul la un ton familiar, pendulând între confesiune şi relatare cu tentă gazetărească, convinsă că toate acestea îi vor interesa pe câmpulungeni, şi nu numai pe ei, din puzderia de chipuri umane pe care le-a cunoscut în această calitate, autoarea s-a oprit asupra acelora care meritau cu prisosinţă cinstea tiparului, insistând, cu siguranţa superioarei sale priceperi, asupra acelora care s-au dovedit a fi adevăraţi vectori ai culturii române. Mulţi dintre cei care-au cunoscut gloria antumă sunt trecuţi deja dincolo de vama vieţii, plecaţi pe drumul umbrelor. Curgătoare şi clare, secvenţele prezentate sunt depănate liber şi natural, de către o povestitoare plină de har, care ştie să obţină prin mijloacele cele mai simple comunicarea cu cititorul. Chipurile cu care autoarea îşi seduce cititorul sunt văzute prin lentila unei observatoare cu o notabilă capacitate de pătrundere psihologică. Dealtfel toate mărturiile se focalizează în această direcţie, conturând portretele unor oameni cu alese şi elevate înzestrări spirituale. Cartea îşi defineşte individualitatea şi prin aceea că între coperţile ei se consumă o experienţă umană unică. Orientarea în această direcţie este mărturisită chiar de autoare. Între ea şi mai toţi „eroii” aleşi se stabileşte o trainică legătură sufletească. Multe dintre personaje sunt evocate cu duioşie, volumul încercând să fie şi un meritat şi reverenţios omagiu pentru personajele care au căpătat contur sub pana autoarei. Toate amănuntele sunt revelatoare, veridice şi obiective. Ele nu sunt fructul unor lucruri auzite de la alţii sau prinse din zbor, ci rodul trăirii şi experienţei personale, a unor amintiri pline de savoare, care i-au sălăşluit în cuget şi simţiri ani în şir. Descrierea acestor instantanee, dintre care unele poartă pecetea unor vremuri plumburii de tristă amintire, dau cărţii un farmec aparte, nelăsând să se aştearnă peste ele praful gros şi vinovat al uitării. O carte străbătută de fiorul amintirii, o scriere de sine stătătoare, pilduitoare atât pentru contemporani cât mai ales pentru posteritate. „Amintiri cu oameni deosebiţi” validează talentul acestei fermecătoare autoare, pentru care stima şi respectul meu sunt la fel de imaculate ca şi acum 43 de ani, când am descins la Câmpulung, devenind bucovinean cu acte în regulă.

Mihai BURDUJA