Agresiunea verbala şi şantajul emoţional

Ironia vocii, tonul nepotrivit, ţipetele excesive însoţite de respingeri, intimidări, ameninţări, învinuiri gratuite, critici dure, duc spre destabilizare emoţională şi demoralizare. Violenţele verbale sunt distructive şi reprezintă un act de abuz emoţional.

Cuvântul construieşte sau dărâmă. Copiii sunt foarte expuşi forţei cuvântului deoarece îl iau ca atare. Dacă îţi pierzi controlul şi adresezi fără voie sau intenţionat cuvinte ofensatoare, ele nu trec pe lângă copil cu uşurinţa cu care sunt spuse. Chiar dacă uneori ne face să credem ca nu-l afectează, acestea se “stochează” şi încep să ridice diferite semne de întrebare: “Sunt prost? / Sunt rău? / Sunt incapabil? / Nu mă iubeşte nimeni?” etc.).

Evită să faci “educaţie” în momentele în care eşti nervos, obosit, frustrat. În acele momente rişti sa transmiţi ameninţări care nu pot fi puse în practică, să intimidezi pentru a domina şi a-ţi păstra autoritatea, să învinuieşti inutil pentru a-ţi găsi justificări, să fii veşnicul nemulţumit şi să critici tot, dezgropând fapte sau amintiri uitate. Vei folosi un ton ridicat, element care va menţine şi va prelungi starea de conflict.

Copilul trebuie învăţat să facă faţă agresiunii verbale nu să o trăiască în familie.

Şantajul emoţional este în general recunoscut de părinţi chiar dacă nu îl denumesc aşa şi nu îl percep ca abuz emoţional. Este vorba despre acele situaţii în care se doreşte împiedicarea copilului cu orice preţ de a lua o decizie sau de a face ceva cu care părinţii nu sunt de acord.

Vorbele pot deveni foarte periculoase dacă ignora nevoile şi desconsideră sentimentele. Învinuirile, ameninţările şi victimizările care se rostesc cu scopul de a-l descuraja să facă ceva pot crea probleme emoţionale grave şi consecinţe inimaginabile: “Nu e destul pentru tine că din cauza ta am divorţat? / Dacă pleci să nu te mai întorci acasă! / Mai bine nu te năşteai! / M-am îmbolnăvit din cauza ta! etc.”

Să nu uităm niciodată că fiecare copil are nevoie de iubire şi înţelegere, de atenţie şi sprijin, de comunicare şi acceptare. Modul în care vorbim şi ne comportăm devine model pentru el.

www.problemele-copilului-meu.ro