Câmpulungul a pierdut în zece ani jumătate dintre păşuni

Deşi deţine în scripte cea mai mare suprafaţă de păşuni din toată Moldova, municipiul Câmpulung Moldovenesc a ajuns într-o situaţie incredibilă. În doar zece ani, suprafaţa de păşune utilizabilă s-a redus la jumătate, nu din cauza unui cataclism, ci din indolenţa celor ce le-au gospodărit.

Situaţia era cunoscută parţial de autorităţi, dar cât de gravă este cu adevărat s-a aflat când s-au obţinut de la APIA situaţiile cu suprafeţele efective pentru care se derulează plăţi prin această agenţie pentru cei ce gospodăresc păşunile.

În urmă cu un deceniu, municipiul se putea considera pe drept cuvânt posesor al unei mari bogăţii, reprezentată de cea mai mare suprafaţă de păşune deţinută de o localitate în toată Moldova, adică 1.611 ha. Păşunile Câmpulungului, împărţite în trupuri mari pe toţi munţii din zonă, sunt concesionate periodic prin licitaţie unor organizatori de stâne şi văcării, pentru suprafeţele din extravilan, iar în intravilan suprafeţele mai mici sunt destinate păşunatului liber.

Licitaţiile organizate de administraţia locală în ultimul deceniu pentru concesionarea păşunilor au dus uneori la preţuri uriaşe, numai pentru că localnicii orgolioşi nu au vrut ca alţii să devină stăpâni de munte pe anumite trupuri de păşune. Chiar şi înainte de tentaţia finanţării europene, păşunile Câmpulungului au născut pasiuni teribile şi în urmă cu un deceniu s-a ajuns la confruntări directe pe munţi între diferite ”tabere” de crescători de animale şi chiar între localităţi cu păşunile pe hotare.

Bacii se înghesuie acum să-şi adjudece concesiunile de păşuni, pentru că, deşi se plâng mereu că nu scot prea mare profit din asemenea activitate, în realitate încasează în fiecare vară sume frumoase de la fiecare posesor de animale care îşi duce efectivele la stâne şi mai primesc şi bani europeni ca sprijin pentru întreţinerea păşunilor.

Cea mai mare problemă, împădurirea naturală a păşunilor

Toate contractele încheiate de primărie cu organizatorii de stâne au impus şi anumite condiţii, printre care obligaţia efectuării lucrărilor de întreţinere a păşunilor. Nu toţi organizatorii de stâne au fost însă preocupaţi de aceste lucrări, iar angajaţii primăriei, care ar fi trebuit să verifice respectarea contractelor, nu şi-au bătut capul ani la rând cu acest subiect.

Astfel a apărut şi s-a amplificat treptat cea mai mare problemă, împădurirea naturală a păşunilor. Fenomenul se manifestă firesc, pentru că seminţele copacilor din pădurile învecinate ajung pe păşuni şi astfel apar mereu pâlcuri de arbori mici. Aceştia trebuie eliminaţi, dacă se doreşte o păşune corespunzătoare, înainte de a ajunge la o anumită grosime. Ulterior, tăierea arborilor tineri este interzisă prin lege, iar pâlcurile de arboret trec automat în regim silvic, cu diminuarea aferentă a suprafeţei utilizabile de păşune. Cei ce au gospodărit păşunile Câmpulungului au fost nepăsători faţă de această regulă, curăţarea păşunilor nu s-a făcut la timp şi astfel mare parte din acestea au rămas împădurite prin efectul legii. În acest an, din cele 1.611 ha de acum un deceniu mai sunt utilizate efectiv ca păşuni doar 889 ha. Autorităţile câmpulungene admit că situaţia creată este ”foarte gravă” şi că este iremediabilă, pentru că arborii tineri de pe păşuni incluşi în regim silvic practic nu mai pot fi tăiaţi legal deocamdată, pentru a fi redată terenului destinaţia iniţială.