Mii de credite neplătite, recuperate cu forţa

Mii se suceveni se trezesc acasă cu citaţii, somaţii de plată şi ameninţări că vor rămâne fără nimic. Sunt acei oameni care s-au îndatorat pentru diferite motive, iar apoi au constatat că nu-şi mai pot achita obligaţiile asumate. Aşa se face că reprezentanţii băncilor, ai Instituţiilor Financiare Nebancare (IFN-urile), dar şi ai altor entităţi recurg la instanţele de judecată şi la executori pentru a recupera măcar o parte din sumele cu care i-au creditat pe suceveni. De cele mai multe ori, este vorba de un proces dificil spre imposibil, iar băncile importante preferă să vândă creanţele către firme specializate în recuperarea datoriilor, chiar dacă în acest fel renunţă conştient la 90% sau chiar mai mult din sumele pe care le-ar fi încasat în mod normal.

O cincime din dosarele Judecătoriei Suceava înseamnă cereri de încuviinţare a executărilor silite

Până la executarea maşinilor, caselor, vacilor din grajd şi a altor bunuri care ar putea aduce bani în contul datoriilor, recuperatorii, băncile sau IFN-urile trebuie să parcurgă o serie de etape obligatorii.

Una din ultimele secvenţe înaintea executării propriu-zise este acceptul judecătorilor. Iar în 2010 şi 2011 numărul cererilor de încuviinţare a executărilor silite a explodat pur şi simplu. Cele mai multe se înregistrează la Judecătoria Suceava, acolo anul acesta sunt înregistrate deja 850 de solicitări, în timp ce anul trecut au fost peste 2.100 de cazuri.

Cifrele sunt la fel de mari şi la celelalte instanţe. Spre exemplu, la Judecătoria Rădăuţi s-au analizat aproape 1.500 de cereri anul trecut, iar în prima parte a lui 2011 au fost deja 487 de cazuri.

„Rezolvarea acestor cereri necesită un volum de muncă important, având în vedere numărul lor. În 2010, din totalul dosarelor intrate pe rolul Judecătoriei Suceava, din cele 11.600 de dosare, aproximativ 20% au fost încuviinţări pentru executările silite”, a explicat Robert Tunsu, vicepreşedintele Judecătoriei Suceava.

Trebuie spus că această încuviinţare pe care magistraţii trebuie să o aprobe reprezintă un act formal, dar se poate ajunge ulterior şi la analizarea pe larg a ceea ce s-a efectuat în dosar dacă există nemulţumiri din partea celui executat. De aceea, la fiecare dosar se adaugă toate actele care ţin de executare, pentru ca în cazul în care este formulată o plângere aceasta să poată fi analizată cu toată documentaţia în faţă.

Banca Transilvania, principalul „client” al judecătorilor

Principalii creditori care au apelat la calea justiţiei pentru a-şi constrânge clienţii să returneze banii luaţi cu împrumut sunt băncile, iar apoi urmează IFN-urile, acestora adăugându-li-se şi societăţi de asigurare, firme de recuperare sau alte firme direct interesate în recuperarea unei creanţe. Dintre bănci, cele mai multe cereri le-a înregistrat Transilvania, care anul trecut a avut 103 cazuri, iar în perioada scursă din acest an a ajuns deja la 57 de solicitări. Pe listă mai apar Piraeus Bank, cu 99 de dosare anul trecut şi 17 pentru anul în curs, dar şi Bancpost, cu 98 de cazuri în 2010 şi 19 până în mai 2011.

În ceea ce priveşte IFN-urile, fruntaşi sunt cei de la TBI Credit IFN SA, care au depus 67 de cereri anul trecut, iar acum au ajuns deja la 54 de dosare.

Aproape trei sferturi dintre cazuri vizează creditele de nevoi personale

Datele statistice arată că cele mai multe dosare care fac obiectul încuviinţării executărilor silite sunt cele privind creditele de nevoi personale. Este vorba de aproape trei sferturi din situaţiile de acest gen, iar sumele puse în joc sunt de ordinul câtorva mii de lei. Mai există şi cazuri de credite de nevoi personale pentru care cel care are creanţa nu mai apelează la calea executării silite. Acestea sunt, de obicei, situaţiile în care creditul luat este sub 2.000 de lei.

În schimb, pentru creditele imobiliare sau pentru investiţii cel care a acordat împrumutul acordă o atenţie mai mare recuperării creditului, mai ales că există şi bunuri gajate care pot fi valorificate.

Un dosar de executare durează, de obicei, trei-cinci luni

Executorii judecătoreşti, cei care se ocupă cu recuperarea creanţelor în multe dintre cazuri, spun că procedura durează, de obicei, aproximativ trei-cinci luni, iar dacă trebuie reluată, perioada creşte.

„Durata de executare creşte când se încheie angajamente de plată, iar apoi acestea sunt încălcate. În aceste situaţii suntem obligaţi să reluăm procedura, ceea ce înseamnă timp pierdut. O situaţie aparte este în cazul persoanelor care nu se mai află la adresa de domiciliu, iar rudele ne anunţă că au plecat în străinătate, fapt care face imposibilă executarea silită”, a explicat Sarmis Câmpulungeanu, executor judecătoresc în Suceava.

Acesta a ţinut să-i avertizeze pe rău-platnici că suma de bani pe care o vor achita la finalul executării silite este mai mare decât cea care apare în actele iniţiale.

„La suma restantă se adaugă şi alte costuri, cum ar fi sumele de executare, cele de deplasare la faţa locului, dar şi cele care derivă din aplicarea sechestrelor. La final, nota de plată va fi mai mare, iar persoanele executate silit trebuie să ia în considerare aceste aspecte”, a mai precizat Sarmis Câmpulungeanu.

Acesta a mai arătat că unele persoane fac o mare eroare şi consideră că nu le pot fi executate decât bunurile cu care au gajat împrumutul contractat.

„E situaţia poate cel mai des întâlnită, de aceea vreau să-i anunţ că le poate fi vândut orice alt bun aflat în proprietate”, a încheiat executorul Sarmis Câmpulungeanu.