O familie cu doi copii din oraşul Siret este la un pas de a fi scoasă în stradă din cauza unei datorii aberante impuse de asociaţia de proprietari din care face parte.
Astfel, conform unei facturi primite acasă la începutul lunii septembrie, Maria Jolobai ar avea de plătit aproximativ 200 de milioane de lei vechi, chirie pe ţeava de gaz prin care şi-a făcut racordul la centrala de încălzire din apartament. Scadenţa de plată a acestei facturi halucinante este chiar la finele acestei săptămâni, în data de 25 septembrie, în caz de neplată, femeia fiind ameninţată cu executarea silită.

 

Şantaj marca „asociaţia de proprietari”

Necazul femeii din Siret a început atunci când un vecin de la parter a vrut să se racordeze la conducta de gaz de pe casa scării. Nemulţumit că pentru a primi aprobarea de racordare, i s-a cerut să plătească jumătate din suma investită, vecinul s-a adresat asociaţiei de locatari, adică preşedintelui de asociaţie, Vasile Dumitraş, care ocupă şi postul de administrator.
Drept urmare, înainte de a-i fi trimisă acasă factura de 200 de milioane lei vechi, la finele lunii august, Maria Jolobai a primit o înştiinţare din partea Asociaţiei de proprietari Laţcu Vodă, prin care i se cere să ia o decizie în privinţa coloanei de gaz care traversează casa scării şi pe care este proprietar.
“Dacă nu vreţi să o treceţi în proprietatea comună, pe numele asociaţiei de proprietari, urmând ca de fiecare dată când trage cineva gazul în scara blocului să vă primiţi partea de bani, aferentă respectivului apartament, va trebui să plătiţi o chirie lunară, începând cu data montajului coloanei de gaz până astăzi şi de acum încolo”[...] „Pentru evitarea demarării procedurilor de executare silită vă rugăm să fiţi de acord cu trecerea coloanei comune şi a branşamentului scării de bloc în patrimoniul asociaţiei, aşa cum au şi celelalte scări de bloc. Menţionăm că în cazul demarării procedurilor de executare silită va trebui să plătiţi şi cheltuielile ce decurg din această procedură, precum şi daune datorate asociaţiei de la instalarea coloanei comune pe casa scării, până astăzi. Eventualele consecinţe ce rezultă din această procedură vă privesc în totalitate”, se arată în înştiinţarea prin care i se cere să renunţe la dreptul de proprietate asupra conductei pentru montarea căreia a suportat singură toate cheltuielile, fără să i se dea nici o garanţie că va vedea vreun ban înapoi.

 

Ţeava de gaz, mărul discordiei

Răspunsul dat de proprietara coloanei de gaz trase pentru alimentarea centralei termice nu a fost deloc mulţumitor pentru conducerea asociaţiei: „Nu sunt de acord cu trecerea coloanei de gaz în proprietatea comună a asociaţiei, decât în cazul în care mi se va achita de către locatari sau asociaţie întreaga sumă investită de mine, în plus faţă de cota care îmi revenea”.
Practic, Maria Jolobai a cerut exact ceea ce prevede şi Legea gazelor, ca racordarea altor utilizatori la reţeaua de gaz făcută pe cheltuiala ei să fie permisă, dar cu acordul proprietarului şi cu condiţia ca solicitantul să îl despăgubească pentru partea ce îi revine din investiţia făcută.
Mai exact, dacă la ţeava trasă se racorda doar un singur locatar, acesta urma să plătească jumătate din valoarea investiţiei totale, urmând ca pentru fiecare nou solicitant, valoarea de racordare să se împartă la numărul total de utilizatori.
Acest sistem e aplicat în toată România, mai puţin la Siret, unde preşedintele de asociaţie, care se pare că este prieten cu cel care vrea să îşi pună centrală de apartament, consideră normal ca acesta să plătească doar a 19-a parte din valoarea totală a investiţiei.
“Nu înţeleg cum ar fi corect ca eu să plătesc 5.000 de lei pe racordul la gaz şi instalaţie, iar dacă mai vine unul să se racordeze, să plătească doar 260 de lei. Restul din scară e posibil să nu vrea să se racordeze niciodată”, spune Maria Jolobai, disperată că drepturile ei sunt călcate în picioare, printr-o hotărâre abuzivă.

 

860 lei, chiria lunară pentru ţeava de gaze

Pentru a forţa mâna locatarei ale cărei drepturi ar trebui să le apere, în calitate de preşedinte de asociaţie şi administrator, Vasile Dumitraş a convocat comitetul executiv al asociaţiei şi în data de 31 august ia o decizie prin care pentru instalaţiile de gaz, coloana comună şi branşamentul la scara de bloc, amplasate pe proprietatea comună şi care nu aparţin asociaţiei de locatari Laţcu Vodă, se percepe o chirie lunară de 50 de lei pe metrul liniar de ţeavă.
În plus, facturarea nu se face oricum, ci de la data punerii în funcţiune a instalaţiei de gaz, adică obligă la plata retroactivă, chiar dacă decizia de percepere a unei chirii este luată acum.
Aşa se face că de a doua zi, familiei Jolobai i-a fost emisă o factură de 20.000 lei, chiria pe ţeava de gaz fiind facturată tocmai din octombrie 2007 şi până în prezent. Practic, pentru o perioadă mai mică de doi ani, familiei Jolobai i s-a imputat o sumă de patru ori mai mare decât investiţia totală de racordare la gaz şi realizare a instalaţiei aferente, în condiţiile în care ei sunt co-proprietari ai spaţiului comun de pe casa scării, nu asociaţia, care are drept doar de administrare.
Aflaţi într-o situaţie tragi-comică, în care sunt puşi să plătească către asociaţie o sumă imensă, cât un sfert din valoarea apartamentului lor, pentru chiria unei ţevi care trece prin blocul ai cărui proprietari sunt, în cotă indiviză, pentru toate spaţiile comune, membrii familiei Jolobai speră încă să se trezească din acest vis urât şi să constate că la finele lunii nu va fi demarată împotriva lor procedura de executare silită.
„Nici nu ştiu ce să mai facem, dacă asociaţia menţine această chirie. În vară am plătit cam 20 de lei pe lună factura de gaz, iar la asociaţie ne cere 860 de lei chirie”, spune Maria Jolobai.

 

Un lung şir de abuzuri

Cazul familiei Jolobai e de fapt un lung şir de abuzuri şi decizii de o moralitate îndoielnică, în condiţiile în care preşedintele de asociaţie, care e şi administrator, dar şi angajat al Primăriei Siret, a interpretat legea doar după bunul plac, ignorând şi drepturile locatarilor.
Astfel, legea 230/2007 prevede că “veniturile obţinute din exploatarea proprietăţii comune aparţin asociaţiei de proprietari”, dar, în acelaşi timp, menţionează că “spaţiile din proprietatea comună pot fi utilizate de către terţi, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, numai cu acordul majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei şi al proprietarilor direct afectaţi de vecinătate, în baza unui contract de închiriere, de folosinţă sau de concesiune”.
Practic, asociaţia nu poate cere locatarilor chirie pentru că trec pe casa scării ori că ţevile lor trec pe acolo, ci pot cere chirie dacă un spaţiu bine definit, precum uscătorul, este utilizat doar de o anumită persoană, fizică sau juridică, blocând accesul liber al celorlalţi proprietari în zona închiriată.
În cazul de faţă, ţevile de gaz nu doar că ocupă doar o mică parte din casa scării, poate chiar cota indiviză a familiei Jolobai, ci sunt gândite în aşa fel încât să permită şi celorlalţi locatari să se racordeze la ele, conform normelor legale.
Mai mult, stabilirea unei chirii pe acele ţevi, fără acordul proprietarilor direct afectaţi şi al majorităţii proprietarilor membri ai asociaţiei, este în sine un act ilegal, fără să mai luăm în considerare modul inexplicabil prin care s-a decis cuantumul acelei chirii, fără o negociere şi raportare la preţuri similare pe piaţă.
Cazul este unic în judeţ, în nici unul din blocurile în care una sau mai multe familii au decis să îşi pună centrale pe gaz nefiind impuse chirii pentru ţevile de gaz.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Chirie de 200 de milioane de lei vechi, pentru ţeava de gaz a centralei de apartament.

Comentarii