Gabriel MANȚĂ

Lucruri care ar putea părea hazlii, dacă n-ai fi parior, se întâmplă uneori pe dreptunghiul verde. Dacă aruncăm o privire peste gardul vecinilor unguri, vedem că titlul s-a dat deja unei echipe, să-i zicem simplu Gyor, că tot ne sună familiar. Ei bine, echipa asta a avut meci acasă cu una de pe la mijlocul clasamentului, cu care chiar n-are rost să ne încărcăm memoria. Nu era genul de meci la care să te arunci cu capul înainte, mulţi dintre ăştia cu titlul în buzunar tind s-o lase mai moale, aşa că surpriza ar fi putut deja să nu se mai numească aşa în cazul unei isprăvi a oaspeţilor. Dar dacă scorul e 3-4, după 3-0 la pauză? Cel mai curat gând ar fi acela că au şi alţii “forestele” lor… Mai la vest, în Franţa, Sochaux a fost condusă cu 3-0 la Lille până în ultimele 10 minute. De data asta, “Foresta” franţuzească n-a reuşit decât un modest 3-3!

Dacă am lua la bani mărunţi fotbalul exotic, am găsi în fiecare etapă, aşa cum am găsit şi în etapa care se încheie azi, multe meciuri cu întorsături ciudate, ca să nu le spunem dubioase, între pauză şi final. Că e vorba despre Coreea de Sud sau Japonia, că e vorba despre Mexic sau Argentina, inclusiv diviziile secunde, se-nţelege, lucrurile cu pricina nu lipsesc aproape niciodată. Sigur, am văzut cu toţii partide ca faimoasa finală de Liga Campionilor din 1999, Manchester United – Bayern Muenchen, sau chiar recentul sfert de finală dintre Malaga şi Borussia Dortmund, în care fotbalul a bătut orice scenariu, dar e greu de crezut că în lumea pariurilor nu există băieţi deştepţi care să nu aibă ochi de văzut şi concluzii de tras. Până şi în Germania a existat un arbitru care devenise un fel de persoană fizică autorizată, trăgea singur sforile ca să-i iasă rezultatele dorite de el. Păi ăsta chiar merita circumstanţe atenuante. Imaginaţi-vă că sunteţi arbitru şi vă propuneţi să iasă 3-1 pentru gazde, fără ca vreun jucător de pe teren să fie la curent cu aşa ceva! Abia atunci s-ar putea vorbi despre arta arbitrajului…