Gabriel MANȚĂ

În Primera Division există viaţă şi dincolo de Barcelona şi Real Madrid. Sâmbătă s-a încheiat şi această ediţie a campionatului spaniol şi nu oricum, ci la modul epic. Ultima etapă a fost în primul rând o luptă pentru evitarea unui singur loc retrogradabil rămas „disponibil”. De la locul 13 la 18, nu mai puţin de 6 echipe aveau emoţii. Distanţa pe care se găseau înşirate era de doar două punctuleţe, iar în Spania primul criteriu de departajare în caz de egalitate la puncte sunt meciurile directe, cu miniclasament dacă erau mai mult de două echipe implicate în această situaţie. Acest lucru făcea ca şi inutil orice calcul prealabil, pentru că posibilităţile erau prea stufoase, astfel că fiecare echipă a coborât în teren cu gândul să-şi facă jocul şi să recolteze cât mai mult. Rezultatele au fost bulversante, cine a mizat pe motivaţia superioară a acestor echipe ştie despre ce e vorba. Ca să n-o mai lungesc, măgăreaţa a căzut pe o echipă frumoasă a anilor 90, Deportivo La Coruna, care a irosit punctul obţinut etapa trecută pe Camp Nou, pierzând acasă în faţa Valenciei. Pentru ce juca aceasta din urmă? Por nada! Era bine înţepenită pe 3, cu 11 puncte sub Real şi 7 peste Villarreal. Dar a jucat fotbal, a marcat repede prin „muzicalul” golgeter Aritz Aduritz şi a rezistat asaltului cu accente de deznădejde ale gazdelor până în minutul 90+5, când... a marcat tot ea, prin Soldado, intrat pe final chiar în locul lui Aduritz! Durerea fostei Super Depor a fost şi mai mare cu cât jocul rezultatelor i-ar fi asigurat permanenţa şi cu un egal. Ar fi fost la egalitate de puncte cu Getafe (egal de luptă la Sociedad, în singurul meci cu implicaţii directe) şi, surprinzător, cu Mallorca! Aceasta reuşise să piardă acasă cu Atletico Madrid, iar la un clasament în trei insularii ar fi fost cei care luau drumul Segundei. Dar n-a fost să fie un „final feliz” pentru Depor, iar pe site-ul oficial a fost postat un mesaj către suporterii înlăcrimaţi: no existe categoría suficientemente alta
para la AFICIÓN DEL DEPORTIVO (îl las aşa, că mi-e că-l stric prin traducere!).

Apropo de Atletico Madrid şi motivaţia ei, la prima vedere era o luptă în trei pentru două locuri în Liga Europa. Şi aici am avut egalitate în trei, iar după golaveraj ordinea ar fi fost Atletico Madrid, Athletic Bilbao şi Sevilla (aceasta din urmă abia +1 diferenţă de goluri!), însă mini-clasamentul a dispus citirea lor de la dreapta la stânga. Dar, de fapt, miza era doar evitarea calificărilor din Liga Europa, căci finala cupei disputată între Real şi Barcelona mai eliberase un loc.