Doru POPOVICI

La poreclitul derby dintre împiedicaţii îmbrăcaţi în alb şi împiedicaţii în roş-albastru, în principiu nu s-a întâmplat nimic. Sau nimic altceva decât bănuiam noi, toţi ceilalţi pe care Domnul ne-a ferit de boala asta extrem de gravă care înseamnă să fii fan de-al ălora sau de-al ălorlalţi, adică în loc de fotbal o brambureală în care 22 de năuci habar n-aveau cu ce treabă se aflau pe-acolo, preocupaţi doar de tăvăleli cu iz de cerşeală, de mimat alergarea, de simulat şutul şi de centrat ca întotdeauna, ori în tabelă, ori în maţele adversarului. A compara această panaramă cu orice derby adevărat, de la Vestul extrem (Liverpool - Manchester) până la Estul tot extrem (ŢSKA Moscova - Zenit) al continentului este fie inconştienţă, fie prostie, şi ea extremă. Nimic, absolut nimic din ceea ce am văzut n-are nimic în comun cu fotbalul. Aceşti farsori care se pretind profesionişti sunt dovada vie a halului în care a ajuns întreaga societate românească: aşa cum ajung miniştri nişte incompetenţi, ba şi bolnavi psihic, ca alde Funeriu, ori nişte hoţi de fonduri europene, ca Botiş, sau parlamentari europeni (găinari ca Severin, analfabeţi ca Băseasca, nulităţi ca Luhan), tot aşa avem şi fotbalişti deranjaţi psihic (Moţi este etalonul), analfabeţi (lista e interminabilă) şi, în general, complet necalificaţi. În aceste condiţii, pare aproape normală desfăşurarea unui meci considerat derby mai mult pe străzi, prin tramvaie şi în tribune decât pe gazon, unde derbedeii au arătat tot ce ştiu din profesia pe care şi-au ales-o, adică nimic. Dincolo de asta, o întâmplare cu totul extraordinară a venit să salveze acest derby de la a fi îngropat într-o uitare imediată şi deplină: împărţirea de petarde cretinilor din galerie de către cretinii din teren. Este un fapt fără precedent în istoria fotbalului. Este o faptă penală pentru care în mod evident ar trebui trimişi în pârnaie mai întâi dobitocii de pe gazon şi abia apoi cei din tribună. Discutăm aici de instigare la violenţă, de deţinere şi furnizare de materiale pirotehnice interzise prin lege, de infracţiuni care au ca punct terminus celula pârnăii, nu cupele europene la care visează aceste animale. Iar când îi vezi pe un Andone şi pe un Borcea, spirituali cum îi ştiţi, zicând că poate aşa le-o fi dat de la magazin fularele, adică împănate cu petarde, înţelegi de ce din ţara asta nu se poate alege decât praful. Îmi stă pe creier o întrebare: cât de cretin trebuie să fie un Borcea, un Andone, un Torje, un etc. pentru a-i da cretinului din tribune petarda pe care ăsta să i-o arunce tot lui, în cap?