Doru POPOVICI

Cei care citesc cu regularitate această rubrică au sesizat, desigur, că am şi eu, ca tot omul, câteva fixaţii: arbitrajele penale, patronii tot aşa, comentariile imbecile, tâlharii din fruntea forurilor diriguitoare etc. Printre ele, există una care mi-e tare dragă: transferurile în străinătate ale unor panarame care într-un fotbal normal n-ar fi încăput nici măcar în vreo amărăşteană de Divizia C, dar care au ajuns să joace (mă rog, e un fel de a spune, mai corect ar fi „să facă figuraţie”, că pe teren trebuie să se afle 11 cetăţeni în izmene) în Divizia A unde, pentru a se debarasa de ei, patronii împreună cu traficanţii de fotbalişti  le croiesc acestora nişte CV-uri absolut halucinante iar pentru săltarea preţului ipoteticei tranzacţii inventează nişte propuneri de transfer / cumpărare / împrumut de la nişte cluburi de top, doar-doar or găsi fraieru’ care să pună botu’ şi să plătească pe rebutul respectiv preţuri „de firmă”. Ani întregi m-am amuzat (şi probabil că şi dumneavoastră, măcar cei care nu v-aţi autodeclarat „câini până la moarte”) de abracadabrantele transferuri virtuale ale limbricului ăluia de la Dinamo, căruia eu m-am ambiţionat să-i spun „Pinguinul cu Crampoane” (înnobilându-l cumva): era ca şi transferat ba la Inter, ba la Arsenal, dar între timp nu trecea probele fizice nici la Rapid Viena, de ajungea, de nu ştiu câte ori, ba la ŢSKA Sofia, ba la Terek Groznîi. Probabil însă că din zecile sale de transferuri (dacă n-or fi fost sute sau mii!) Pinguinu’ le-a adus Becalilor tot atât bănet cât le-ar fi adus dacă ar fi fost chiar fotbalist şi l-ar fi luat chiar o echipă de fotbal. Ajunşi în acest punct, adică la categoria „vopsiţi” (despre care ne-a lămurit cum devine treaba chiar un antrenor de la Dinamo, sătul să tot „vopsească” la panarame), nu putem să nu salutăm cu mult entuziasm cea mai recentă operaţiune de vopsire / vânzare (de fapt, împrumut!) a unui alt clasic în viaţă şi-n izmene al transferurilor ipotetice: numitul Săgeată. Dacă nu mă lasă memoria pe termen scurt, mai acu’ f’o lună, două, era ca şi adjudecat de Aston Villa ori de Karlsruhe. Probabil mizându-se pe ideea că a mai jucat (în felul lui, adică pe bancă!) prin Scoţia, era potrivit la teutoni, forţos cum îl ştim. Apoi, cică Lens şi Loţi s-au băgat pe fir, văzând în el soluţia salvării de la retrogradare. Astfel încât numai tâmpiţii mai pot să se mire că a ajuns, logic, în Grecia. Nu-l căutaţi la Olympiakos sau Panathinaikos. Şi nu la vânzări / cumpărări, ci la împrumuturi. Adică la vară se întoarce, tocmai la timp pentru un nou transfer, desigur la Manchester United sau Barcelona.