Gabriel MANȚĂ

Adevăratul El Clasico a avut loc sâmbătă. Unicul dar repetabilul, puţintică răbdare. Lume, ca la balamuc. Balamuc ca la târg. De carte. Vivat academia, Vivant professores! Două cărţi, două dame. De pică. Frumoase de. De îşi pot permite să fie orice. Scriitorese, vedete cvasidespuiete, neveste de vis. De Elvis. Una salvează copii, cealaltă îi salvează şi ea. De prima. Una urcă pe Kilimanjaro, alta sare cu paraşuta. Una o să-şi construiască o rachetă şi o să-l survoleze într-o joacă pe Djokovic. Cealaltă se poartă cu mănuşi, dar nu-l văd bine pe Bute (bravo Lucică, da’ când scrii şi tu ceva?! Sau n-o fi lume predispusă la lectură în Canada?!).
Cică nu mai avem public la fotbal. În Groapă au fost doar abonaţii care vor să-şi recupereze paguba prin înjurături. Ultraşii adevăraţi au avut o revelaţie când au văzut banner-ul ăla cu “fotbalul e singura ta plăcere?”. Ba e singura, dar măcar nu e plăcere, aşa că au dat fuga la cultură. Ne ducem de râpă, s-a apucat lumea fotbalului să citească. Dar măcar de l-ar citi pe mister Procuroru’! Becali, candidatul minciurian, pune lacăte la peluze, alungând suporterii la savurat volume şi epuizat tiraje. Iar uriaşul Mititelu, campionul unei mari iubiri de sine, îşi pune rimătorii la treabă, rescriind imnul juveţilor.
Aici s-a ajuns. Migrează lumea de pe stadioane în biblioteci şi librării. A izbutit asta, prin reprezentantele ei cele mai de seamă, generaţia zeroistă (după optzecişti şi nouăzecişti, e logic să urmeze zeroiştii!). Pentru reprezentanta diasporei, aştept cu sufletul la gură traducerea în franceză şi lansarea de la Monaco. Că dacă e aşa sculă cărticica, trebuie să fie sculă în absolut, sculă universală. Hai că deja s-a spart gheaţa la Nobel!