Lucian AVRAMESCU

Cea mai împopoțonată și, ca atare, cea mai vizibilă ministresă a cabinetului Băsescu propune - și probabil că are dreptate – un traseu turistic roșu, în care vizitatorii străini să parcurgă popasurile vieții Împușcatului, de la zidul execuției, îndărăt pe firul vremii, până la Doftana și Scornicești. Să fie asta enigma costisitoarei frunze, dezlegarea misterului celei mai scumpe rochii – că tot am vorbit zilele astea de rochii – pe care a îmbrăcat-o vreodată o țară? Turistic, într-adevăr, Casa Poporului, pe numele ei de naștere, iar azi, cu onomastică postrevoluționară, Casa Parlamentului, atrage cei mai mulți vizitatori. Străinii care vin pe la noi nu se dau în vânt după frunza grădinii carpatine (frunze sunt şi-n Anglia, de stejar și platan, și-n Grecia, de măslin, și-n Rusia, de mesteacăn mai ales, și-n țările tropicale, unde vegetația abundă de frunze), dar se arată interesați să vadă așa-zisa Casă a lui Ceaușescu, una dintre primele mari clădiri ale lumii. Curiozitatea aceasta acoperă probabil o mică parte din cheltuielile de întreținere a clădirii. Mergând care va să zică afacerea, de ce n-ar încerca Elena Udrea, femeie care miroase banul de la o poștă, călcând peste propria-i frunză, un traseu Ceaușescu?

N-am datele proiectului, dar din ce relatează confrații mei de presă, înțeleg că punctul central al traseului roșu inițiat de Udrea rămâne Zidul execuției de la Târgoviște. Un oficial zonal se laudă chiar că ”orașul nostru se mândrește cu acest loc istoric, în care dictatorul a fost împușcat”. Cam știrb motiv de mândrie. Execuție, cu un simulacru de proces, în ziua de Crăciun, cruzime de abator primitiv la o înjunghiere. Dezmeticiți din entuziasme, unii dintre noi am încercat un sentiment de jenă, dacă nu chiar mai mult, după ce am realizat că democrația debuta cu o încălcare a principiilor sacre ale justiției. Mă rog. Zidul atrage turiști? Dacă atrage, să-i chemăm aici să se pozeze lângă urmele gloanțelor de pe perete. Ce nu pricep însă e de ce nu se realizează integral un traseu Ceaușescu? Să fie inclus, de pildă, Palatul Cotroceni și, din el, biroul lui Băsescu. Să fie inclus nu doar balconul din fostul CC al PCR, de unde a cuvântat dictatorul, ci și biroul unde a lucrat, ocupat acum de străduințele intelectuale și administrative ale domnului Igaș, ministru. Să vizitele străinii și vila de la Olănești, unde se lăfăie acum grangurii puterii portocalii, și splendida vilă de vânătoare de la Covasna, unde trage adesea președintele Băsescu, pentru că-i place al naibii de tare confortul de aici. Să se oprească și în vila utilizată de Ceaușescu la Neptun și unde actualul președinte își hodinește capul după o incursiune la Cireșica. Să umble, însoțiți de ghid, prin saloanele și dormitoarele din Primăverii, cerând scuze doamnei Maria Băsescu pentru deranj și nepoatelor lui Boc, cazate aici, pe bani publici, fiindcă nu se pot duce zilnic să se culce la Cluj. De ce să nu vadă turiștii străini cum am actualizat noi traseul roșu, cum l-am făcut util și viu, cum l-am redat poporului? A, își vor aduce aminte unii cum după Revoluție toți viitorii președinți se lăudau, în campaniile electorale, că vor locui la bloc, nu ca odiosul, care a supt sângele poporului? Își vor aminti cum înfierau opulența comunistă? Ăsta-i riscul! Turismul implică și riscuri. Sunt vizitatori care trag draperia, chiar dacă e o panglică cu ”Interzis”, și l-ar putea găsi pe Băsescu în izmene sau pe doamna Udrea, fiindcă presupun că și ea se mai culcă prin câte-o clădire comunistă, în dezabie, acompaniată de lucrătoarele ei la blog.

Ideea ministresei îmi pare cu suport economic. Să se facă traseul roșu, dar fără omisiuni, fiindcă turiștii, indiferenți la frunză, dar atrași de Dracula și Ceaușescu, ar putea pleca nemulțumiți. Să nu lăsăm, sub plapumă, o parte însemnată a democrației românești, dezbărată pe veci de abuzurile comuniste.