La Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din municipiul Suceava a avut loc ieri, în cadrul manifestărilor organizate cu prilejul Zilei Internaţionale a Francofoniei, conferinţa cu genericul „La Francophonie, restons dedans!”, susţinută de Theodor Paleologu.
Suceava, „un ţinut francofon şi francofil de excepţie”
Eseistul, diplomatul, omul de cultură şi omul politic Theodor Paleologu, fost ambasador al României la Copenhaga (Danemarca) şi Reykjavik (Islanda) şi fost ministru al Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional, a fost ieri oaspetele de seamă al Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, pentru a aduce, aşa cum a spus în deschiderea întâlnirii dr. Alis Niculică, „un omagiu limbii franceze”.
Subliniind faptul că Suceava este „un ţinut francofon şi francofil de excepţie”, deputatul prof. univ. dr. Sanda-Maria Ardeleanu, care a accentuat că universitatea suceveană este „purtătoarea făcliei aprinse a francofoniei” în această zonă, a conturat un portret al invitatului, cunoscător al mai multor limbi, dar pentru care franceza constituie „limba studiilor sale, limba în care şi-a regăsit precizia intelectuală”.
„Persistenţa paradoxală” a limbii franceze în spaţiul românesc
Theodor Paleologu (care a venit însoţit discret de prinţesa Eleonore a Danemarcei), purtătorul, aşa cum a remarcat Sanda-Maria Ardeleanu, „al unui nume cu tradiţie culturală, căruia i-a adăugat o carieră diplomatică de excepţie”, şi-a susţinut prelegerea în limba franceză oferind asistenţei un discurs în care omagiul francofoniei, susţinut de buna cunoaştere a limbii şi de experienţa sa de ambasador, a vizat aspecte interesante, de la „utilitatea diplomatică” a limbii franceze, la influenţa şi „persistenţa paradoxală” a acesteia în spaţiul românesc.
Un discurs cu inserţii confesive, cu evocarea figurii tatălui său, diplomatul, scriitorul şi criticul literar Alexandru Paleologu, o pledoarie pentru cunoaşterea limbii franceze care, fiind „o realitate vie” în societatea românească, „trebuie transformată într-un avantaj”.
*
Un discurs apreciat de Sanda-Maria Ardeleanu ca fiind „provocator”, un discurs care cerea „replici şi intervenţii”, căruia i-a urmat o discuţie cu participanţii pe diverse teme de interes.