Lucruri ciribire

Muzeul Bucovinei (aşa cum se numeşte instituţia muzeală suceveană după publicarea în monitorul Oficial a HG nr. 961/8 septembrie 2010, privind schimbarea denumirii Complexului Muzeal Bucovina) tezaurizează, într-un spaţiu care nu este inclus în circuitul de vizitare, dar care se află la dispoziţia cercetătorilor, un bogat fond documentar circumscris Secţiei Memoriale.

Colecţii şi donaţii care totalizează cca. 34.000 de poziţii de inventar

Secţia, care valorifică patrimonial casele memoriale Ciprian Porumbescu (Stupca), Simion Florea Marian (Suceava), Nicolae Labiş (Mălini) şi Eusebiu Camilar (Udeşti), cu inventarul lor de obiecte şi documente, păstrează în câteva încăperi ale Muzeului de Istorie o serie de colecţii şi donaţii care totalizează circa 34.000 de poziţii de inventar.

Este vorba de fondurile documentare Petru Comarnescu, Leca Morariu, Ion Vicoveanu, Ion Negură, Ion Luca, Erast Tarangul şi de cele câteva donaţii care cuprind cărţi, publicaţii şi documente care provin de la Ştefan Nosievici, Mihai Rotaru sau Eugenia şi Vasile Neamţu.

Dacă Fondul Comarnescu dispune de un spaţiu separat în care se află o impresionantă cantitate de piese, toate celelalte fonduri sunt concentrate în două încăperi de la parterul muzeului.

Tablouri de Bucevschi, Grigorescu, Luchin şi Cârdei

Într-una dintre acestea se află cele circa 7.300 de piese care alcătuiesc Fondul Leca Morariu, cărţi, periodice, manuscrise, partituri, corespondenţă, fotografii, mobilier şi obiecte personale.

Între acestea din urmă se află câteva tablouri care aparţin unor artişti cu renume ca Epaminonda Bucevschi („Bătrân”, „Han la Brăila”, „Napolitanul”), Nicolae Grigorescu („Păstoriţa”), Ştefan Luchian („Cerşetor”) sau suceveanul Ion Cârdei („Mănăstirea Zamca”).

Interesante însă în suita obiectelor donate în anul 1968 de prof. Octavia Lupu - Morariu, soţia distinsului profesor Alexandru (Leca) Morariu (1888 - 1963, fost profesor la Catedra de literatură modernă şi folclor a Universităţii din Cernăuţi, decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie, preşedinte al Societăţii „Armonia” şi director - pentru doi ani - al Teatrului Naţional din Cernăuţi), sunt câteva piese adunate şi păstrate cu grijă care relevă preocupările sale pentru studiul „celui mai depărtat, celui mai mic şi celui mai periclitat fragment de neam românesc”, istroromânii (valahii din Istria - vestul Croaţiei) sau ciribirii.

Lucruri ciribire

Încăperea, aşa cum am aflat de la conservatorul Lenuţa Cristina Boicu (care se îngrijeşte de evidenţa, conservarea şi păstrarea în condiţii propice a acestor lucruri) este mobilată cu câteva piese (birou, canapea, fotolii) care au aparţinut familiei Morariu.

În camera „blindată” cu dulapuri şi rafturi cu cărţi, sunt păstrate câteva instrumente muzicale ciribire (cobză, mandolină, fluiere), dar şi un costum popular femeiesc istroromân, costum purtat de Octavia Lupu - Morariu, aşa cum se poate vedea în fotografiile din albumele de familie.

De fapt, în urma unor excursii documentare în satele locuite de istroromâni, Leca Morariu a publicat o serie de studii, o lucrare fundamentală (în patru volume) intitulată „De-ale ciribirilor”, grupând texte din Istria însoţite de note şi comentarii preţioase, cu adnotaţii referitoare la fonologia, morfologia, lexicologia şi semantica graiului acestora.