Mircea Radu IACOBAN

„Suntem un popor democratic, avem drepturi şi libertăţi cetăţeneşti garantate şi respectate, prin urmare avem dreptul să zburăm unde vedem cu ochii. Treziţi-vă!” – sunt somat, pe blogul gazetei, după apariţia articolului în care comentam scandaloasa declaraţie a unei domnişorici absolventă cu nota 10: „Suntem prea deştepţi ca să rămânem în ţara asta!”

Urmez îndemnul postat pe internet şi încerc... să mă trezesc. Fireşte, iau mai întâi la citit articolul cu pricina; pentru mai multă siguranţă, îl parcurg şi de la cap la coadă, şi de la coadă la cap. Nici un rânduleţ nu contestă dreptul oricui „de a zbura unde vede cu ochii”! Ar fi şi culmea, câtă vreme în familia mea, cap de listă la emigrări este bunicul Haralambie din Comăneşti, bejenit în cele Americi acum mai bine de 100 de ani, şi ultimul pe listă nepotul Bogdan, devenit cetăţean canadian, cu doctoratul susţinut la Toronto în 2001. Poate n-am fost destul de explicit dacă s-a putut ajunge la o astfel de interpretare; înseamnă că vina îmi aparţine şi se cuvin desluşiri.

Cinstit vorbind, nu mă entuziasmează deloc părăsirea ţării de către vârfurile „intelighenţiei” tinere, îl consider un fenomen regretabil şi, în bună măsură, imputabil celor ce nu izbutesc să asigure noii generaţii de intelectuali doritele condiţii de existenţă şi afirmare (paranteză: iată ce spune scriitorul Mircea Platon, trăitor în Canada: „Am observat că unii dintre cei care pleacă pentru că <România nu le oferă nimic> au, în schimb, pretenţii foarte modeste când ajung aici. Sunt pretenţioşi în ce priveşte România şi foarte adaptabili aici”). Pe de altă parte, este cât se poate de clar că într-o lume deschisă, alcătuită din entităţi statale cu nivele de trai flagrant inegale, fiecare individ trebuie să fie liber să-şi caute locul şi norocul unde crede de cuviinţă. Ceea ce se poate face, însă, fără a jigni un popor întreg, fiindcă, firesc întregită, exclamaţia domnişoarei de nota 10 ar suna astfel: „Suntem prea deştepţi ca să rămânem în ţara asta de proşti”.

Eu aş întrezări şi chiar identifica, într-o astfel de lamentabilă conduită anti-românească, carenţe educaţionale provenite din confuzia constant şi agresiv întreţinută, la noi, între naţionalism şi patriotism, apoi regretabila influenţă a unui mediu familial snob şi, la rându-i, influenţat de campaniile „anti-mit”, începute cu Eminescu şi continuate cu permanente minimalizări ale contribuţiei româneşti în constituirea tezaurului gândirii europene, alături de o modestă contribuţie formativă a şcolii în modelarea sufletească (deranjează termenul?) a elevului. Îmi menţin, aşadar, opinia că aroganţa domnişoarei (DEX: arogant – încrezut, înfumurat, obraznic) nu-i altceva decât o regretabilă impietate.

Mai sunt, însă, şi câteva întrebări de pus. Prima: În virtutea cărui temei consideră domnişoara că media 10 la bacalaureat conferă automat şi certificatul de „prea deşteptăciune”? O relaţie între inteligenţa subiectului şi altitudinea calificativelor şcolare, desigur, există, dar nu-i până la capăt relevantă, câtă vreme nota maximă este şi la îndemâna tocilarului, iar sistemul nostru de notare, parazitat de „baremuri”, continuă să răsplătească în primul rând capacitatea de memorizare. În şcoală, Einstein a fost mediocru la matematici, iar Tesla, la fizică. Ce gaură în cer au izbutit colegii lor de promoţie notaţi cu 10? O paranteză ceva mai... bizară: în poziţii de conducere la mari firme internaţionale viaţa instalează, de regulă, pe cei care au luat note de 7-8 (vezi afirmaţiile managerului Companiei Bussines Dynamics în emisiunea de la ZF Live: „ajung specialişti foarte buni – n.n.: se referă la emigraţii din România – cei de nota 10, dar lucrează pentru cei care au luat 7 şi 8”).

Desigur, n-are rost să stricăm bucuria succesului performerilor noştri aureolaţi de maximul notei, şi nici să-i considerăm în bloc susţinători ai obrăzniciei domnişoarei „prea deştepte”, dar, după cuvenitele felicitări, poate-i bine să atragem atenţia că nota 10 nu conferă şi dreptul de a dispreţui poporul din care tu şi strămoşii tăi faceţi parte.

Altfel, le doresc tinerilor bacalaureaţi succes şi tot binele, oriunde s-ar afla.