Mircea Radu IACOBAN

Cu două-trei zile înaintea returului cu Twente, l-am auzit, la radio, pe oncle Hizo pledând în favoarea lui Tătărușanu de parcă voia să-l însoare cu fata lui Becali: nu trageți în pianist, face și el ce poate, uitați-vă, zbârnâie de talent, este omul viitorului, v-ați învățat rău și dați cu pietre în pomul cu roade. După retur, avocatul inculpatului Tătă a amuțit, lăsându-i prim-planul pentru vocalize lui Becali: „Tătărușanu nu mai are ce să caute în poarta Stelei. Gata, s-a terminat! Nu este vorba de supărare de meci (...), el are ceva la cap. A făcut dezordine la Steaua, este inadmisibil (...). Un grup așa frumos ca Steaua îl distruge Tătărușanu, că e șmecher sau că are ceva la cap.”

Nu poți să nu fii de acord cu Becali: într-adevăr, Tătă (care a câștigat până acum 505.000 de euro de la Steaua!) pare a avea ceva la cap. Da` de bine, ori de rău, asta-i întrebarea. Dacă ne referim la fazele de joc, e de rău: la amândouă golurile cu Twente a greșit flagrant: la primul, n-avea ce să caute aiurea hai-hui prin careul mare, iar la al doilea nu alunecarea (mai târzie) s-ar cuveni să i se impute, ci faptul că, în loc să degajeze cinstit și curat mingea trimisă „acasă”, s-a apucat să încerce preluare și dribling pe stânga, amândouă inutile, riscante și de moft. Ceea ce nu arată prea limpede c-ar avea „ceva la cap”, da-i cât se poate de clar că i s-a urcat la cap: tratează fazele superficial, cu o doză de vedetism și suficiență profund dăunătoare echipei.

Băiatul mai este și piază rea în vestiar, se-nvârte într-un anturaj suspect, pentru care organizează petreceri la fel de suspecte în apartamentul dat de Steaua și, cireașa de pe tort, își vorbește de rău patronul, căruia „i-a băgat în buzunar o grămadă de milioane de euro după calificarea cu Grasshopper.” Cum se știe, atunci, Tătă a apărat două penalty-uri. De aici începe o nouă partitură năucitoare Becali: „i-am zis în față, bă, tu n-ai apărat penalty-urile alea (...). La penalty-uri nu mai apără portarul, apără Dumnezeu!” Așa o fi. Numai că, atunci, care-s meritele adevărate ale lui Duckadam, uns mahăr la Steaua tocmai pentru c-a apărat patru penalty-uri? Dacă le-a apărat  Dumnezeu, Duckadam e-un simplu profitor; dacă meritele-s ale lui Duckadam, atunci și Tătărușanu are ceva-ceva dreptate!

Mă-ntreb de ce Becali nu instalează în poarta Stelei călugărul din vechiul schit. Una că l-ar costa mai nimic, alta-i că, neîndoielnic, stăpânul ceresc n-ar îngădui adversarilor altceva decât lufturi, lumânări și chifle. Mai complicat pare cazul în care românașii roș-albaștri întâlnesc vreo echipă arabă. Alah nu-i deloc de ignorat, are puterile lui, mahomedanii îl invocă de câteva ori pe zi... oare s-ar hambiționa amândoi Dumnezeii, fiecare trăgând sfori, băgând strâmbe și, astfel, ajungându-se fatalmente la meci nul? Nu pot crede până ce nu văd arbitru trăsnit în prelungiri...

Cât privește opiniile și convingerile lui Gigi, statornice și inflexibile precum boarea câmpului, ele ne reamintesc faptul că ne aflăm în anul Caragiale. Acum trei-patru zile, Becali tuna și fulgera, trăgând sfori la Ligă pentru suspendarea definitivă a lui Tătă din viața sportivă. Mai ieri, a-ntors-o ca la Ploiești: junele portar este un băiat de treabă, nu-l mai vinde, nu-l mai suspendă, pupat Piața Endependeți. Tătă nu-i mai teroriza pe Ilie Stan și pe Duckadam, patul de la Mogoșoaia va fi mărit, în autocar nu mai pute - și nu pentru că s-au cumpărat odorizante, ci, simplu, fiindcă-i vorba de bani. De mulți bani. Tătă a fost somat să renunțe la firma italiană ce-l impresariază și să treacă sub oblăduirea firmei fraților Becali. Ca să-i crească la loc prețul, Pițurcă îl va băga în Națională. Punct și de la capăt. Iar bunul Dumnezeu vede și, la rându-i, iartă.

P.S.

În numărul pe februarie, revista israeliană „Expres Magazin” reproduce din Monitorul de Suceava articolul nostru „Vălul ridicat”.