Mircea Radu IACOBAN

Gata, SNCFR se predă! Dacă până acum restrângerea reţelei era prezentată ca provizorie, lăsându-se impresia reabilitării viitoare a secţiilor „temporar” închise, iată că prin Hotărârea de Guvern care invocă „considerente tehnice şi comerciale”, calea ferată este autorizată oficial să se autoamputeze. Noutatea constă doar în legiferarea procesului, care, tacit, a funcţionat bine mersi şi până acum. Fără vreo Hotărâre de Guvern a fost desfiinţată întreaga reţea de cale ferată cu ecartament 760 mm din Ardeal şi trecute în aşa-zisă „conservare” o sumedenie de linii mai mult sau mai puţin secundare (Deva - Păuliş Lunca, Huedin - Călăţele, Dângeni - Săveni, I.L. Caragiale - Filipeşti, Oradea - Holod, Vişeul de Jos - Borşa, Sighetu Marmaţiei - Câmpulung la Tisa, Comăneşti - Moineşti, Gura Putnei - Nisipitul, Dorneşti - Siret ş.a.).

Alte porţiuni de cale au rămas închise la fel de „provizoriu” din pricina avarierii unor lucrări de artă ori alunecării terasamentelor (Bucureşti – Grădiştea - Giurgiu, Râmnicu Vâlcea - Vâlcele ş.a.). Subfinanţată, SNCFR nu mai este în stare să repare porţiunile avariate; mult mai simplu este să le desfiinţeze, mai ales dacă primeşte dezlegare oficială de la Guvern! Firmele particulare care au concesionat secţii considerate etern păguboase au dovedit că rerentabilizarea este posibilă dacă în locul garniturilor lungi, grele şi... puţine sunt introduse rame uşoare, cu frecvenţă de circulaţie mult sporită. Oricum, trenurile personale ale SNCFR circulă mai mult goale, navetişti nu prea mai există, iar zeul automobil se dovedeşte din ce în ce mai victorios în disputa cu transportul pe şine.

Nu trebuie să ne mire: în ţările mai avansate, procesul involutiv s-a petrecut de mult. O capitală de stat american (Columbus - Ohio) şi-a permis chiar să renunţe complet la calea ferată, păstrând pentru nostalgici clădirea vechii gări, animată de călătorii... pictaţi pe ziduri...

Hotărârea de Guvern vorbeşte despre desfiinţarea secţiilor „excedentare”, deşi, altfel gestionate, probabil că respectivele trasee încă şi-ar afla justificarea comercială. În fapt, nu-s liniile „excedentare”, ci reabilitarea nu-i posibilă din punga calică a SNCFR. „Nota de fundamentare” a ministerului evocă două cauze ale renunţării la serviciile trenului: în primul rând, considerentele tehnologice implicând siguranţa circulaţiei, apoi cele de rentabilitate. Cinstit vorbind, doar a doua categorie de motive poate fi considerată reală (şi aici cu observaţia că particularii au izbutit – cum? – să-şi rentabilizeze linia concesionată). Prima nu-i altceva decât o formulare abilă, menită să ascundă incapacitatea unui minister calic (banii se duc spre autostrăzi, care unde-s?) de a-şi drege reţeaua îmbătrânită şi avariată. Şi, de fapt, SNCFR nu prin desfiinţarea unor porţiuni de linie curentă intenţionează să-şi rotunjească veniturile proprii, ci prin vânzarea de şine şi traverse provenite de la liniile staţiilor din parcurs. Justificat, câtă vreme, odată cu micşorarea traficului local şi, implicit, a manevrei din staţiile intermediare, ca şi a dispariţiei activităţii de coletărie, cresc tufe şi buruieni pe liniile de garare, insuficiente cândva, prea destule acum.

Numai că respectiva operaţiune se afla din totdeauna exclusiv în competenţa SNCFR şi nu era nevoie de nici o H.G. pentru a se renunţa la liniile prisoselnice de la – să spunem – Holboca ori Fundu Moldovei. Secţiile acum desfiinţate sunt, de regulă, de mult răposate (Rm. Vâlcea - Vâlcele), altele, mereu păguboase (Bucureşti - Olteniţa), dar mai sunt şi linii a căror dispariţie nedumereşte. Chiar nu va mai ajunge trenul la Slănic, Mintia – Brad - Ineu, Cehul Silvaniei, Avrig - Mârşa, Focşani - Odobeşti etc., etc.?

Marele semn de întrebare fiind, însă, altul: se preconizează închiderea liniei Galaţi - Făurei, obligând trenurile la un ocol de câţiva zeci de kilometri. Se menţine, însă, sectorul Făurei - Tecuci, în eternă suferinţă şi, zice-se, nereparabil (cu banii ce-i avem).

Câtă vreme se renunţă la sectoare aflate de mult în moarte clinică, restrângerea decisă de SNCFR pare, mai degrabă, alarmă falsă. Va veni, însă, vremea când micile amputări nu vor mai fi de-ajuns şi chestiunea se va pune mult mai rigid, în termeni duri, şi cu consecinţe în plan social greu de acceptat. Dar dacă ăsta-i mersul lumii... La urma urmei, trenul a detronat poştalionul. Cu penuria de hidrocarburi ce se profilează, va veni şi rândul automobilului. Ce se va pune în loc? Aflaţi că, pe anumite secţii, americanii intenţionează să revigoreze... trenul!