Cătălin MIHULEAC

Cam astea sunt zilele alea deosebite din an, zile pe care le încărcăm cu nu ştiu ce semnificaţii aiuristice, pentru a face din ţânţarul calităţilor umane armăsar. Orice strâmt la inimă alege aceste zile sfinte pentru a poza în mare iubitor al aproapelui său, pe care-l strânge la piept, îl dezmiardă şi-l cocoloşeşte cu daruri alese; iar noi, restul, acceptăm cu seninătate jocul, probabil şi pentru că durează puţin, doar o săptămână pe an, care trece repede.

În fine, eu am căpătat cu vremea concluziile mele şi îmi place să văd că ele-s demonstrate şi pe căile riguroase ale ştiinţei. Astfel, după cum am citit în revista “Psychologies” - numărul din martie, pe care l-am cumpărat cu patru euro din gara pariziană Austerlitz - s-a demonstrat ştiinţific că cei care-şi mănâncă de sub unghie sunt consideraţi dezagreabili în societate. Până aici, nimic nou, ne spunem noi, făcându-ne în minte un recensământ rapid al tuturor acelor zgârâie-brânză, pe care – vrem, nu vrem – îi cunoaştem şi-i dispreţuim.

Surpriza vine însă din realitatea - demonstrată, de asemenea - că şi persoanele generoase, cele care cu adevărat se uită pe sine în beneficul celorlalţi, sunt la fel de agasante, până ce trec şi ele cu totul în zona dezagreabilului.

Explicaţia e de-o simplitate am putea zice umană: prin superioritatea lor, inşii generoşi creează indispoziţie, iritare şi chiar ură în rândurile celorlalţi, care – nefiind înzestraţi cu aceleaşi calităţi rare – se văd umiliţi şi devalorizaţi de handicapul moral existent. Se vede că omul, în pofida altruismului propovăduit de cărţile sfinte, a fost conceput ca o fiinţă egoistă… Ceilalţi, altruiştii, sunt anomalii.

De aceea, realizatorii studiului ştiinţific, universitari americani cu greutate, au şi conchis cu tristeţe că acesta-i şi motivul pentru care cei mai mulţi sfinţi au sfârşit-o ca martiri, arşi pe rug sau traşi pe roată: ceilalţi i-au găsit insuportabil de agasanţi.

Hai, o faptă bună de sărbători mai treacă-meargă, cu condiţia să nu devină regulă.